Imi amintesc si acum cum ma strangea in brate azi, mai de dupa-amiaza, la un recital de pian a lui Denis Ivanov. Ii simteam mainile catifelate in jurul abdomenului. Ma cuprindeau. Iar pe mine ma cuprindeau fiorii...
Acum? Acum stau la biroul meu. Cu mana dreapta tin stiloul iar cu cealalta strang cat pot de tare o castana. E visinie. E tare. Si ma inspira.
Toate lucrurile de la ea ma inspira... inca ii simt parfumul de dupa gat. Mi-o imaginez. Mereu e frumoasa. In realitate e chiar fermecatoare. Iar in toate gandurile mele ea parca e perfecta.
Dar nimeni nu poate fi perfect. La fel cum nici dragostea nu e perfecta. Decat atunci cand moare. Atunci apreciezi cel mai mult lucrul asta, si il crezi perfect. Dar el nu e.
In fiecare dimineata, pun pariu, ca fiecare se gandeste la ceva. Eu, in fiecare dimineata ma gandesc la acelasi lucru:
Ma iubeste? Pentru mine e un mister.
A iubi are mai multe intelesuri...
A iubi o persoana pe care doar o placi...
A iubi o persoana pe care nu o doar placi ci si o apreciezi.
Pentru mine... e foarte greu de explicat.
Inca nu o iubesc. Dar imi place sa cred ca o fac. Imi place sa cred ca si ea are acelasi sentiment.
Imi place de ea. Poate foarte mult.
O apreciez. Poate mai mult decat trebuie.
Stau langa ea. Poate chiar exagerat de mult.
Vorbesc cu ea. Cateodata despre subiecte tabuu.
Si in continuare vreau sa ii demonstrez cat de mult inseamna pentru mine.
De ce? In fiecare seara, ii ador parfumul, saruturile, atingerile, parul, buzele, zambetul, mainile, gandurile, si ochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu