Mana mea stanga o strange pe dreapta ta. O incalzeste. Si are grija de ea.
Eu te strang pe tine in brate. Te incalzesc, si imi doresc sa am grija de tine.
Iar mana dreapta, sta in buzunar, ticnita, rasucita, si zbuciumata, incearcand sa gandeasca la ceea vreau eu sa iti spun. Mana dreapta ar vrea sa-ti mangaie obrazul tau stang. Ar vrea sa te invite la vals.
Si de-as putea sa-ti spun. Sa-ti spun ca-mi plac ochii tai. De ce? Fiindca vad cerul in ei. Doar o mica diferenta: cerul in ochii tai au o tenta verde...
Acum? Acum privim norii, si ne imaginam diferite caricaturi, animale, chipuri de oameni, sentimente. Stam ca tampitii si ne holbam. Iti mai soptesc din cand in cand:
-Uite ce vad eu...
Si parca ar trece un secol... pana sa vad o inima... de cand vroiam. Nu ti-am spus de ea. Dar stiu ca ea exista. O vad. O aud. O si simt. Chiar daca norii nu scot sunete. Si chiar daca norii nu sunt calzi sau reci. In schimb mainile tale sunt reci. Ti le tin in pumn. Iar tu imi raspunzi cu sarutari. Si vroiam sa-ti spun: te iubesc. Acum, cat sunt stapan pe mine, cat ma strangi in brate, cat imi zambesti, cat iti plac pistruii mei.
Mihai. Sunt fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu