îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

miercuri, 30 iunie 2010

stropește-mi inima cu ceară




Să ne plimbăm cu autobuzul,

trenul și tramvaiul.

Brașov, Vamă și Bucureștiul,

Fără genți și bagaje,

mâinile să fie libere

să ne îmbrățișăm

ori de câte ori privim cerul

de pe vârf, faleză sau bloc.




sâmbătă, 26 iunie 2010

Camera-mi miroase a săpun verde de vară




                 Mi-ai furnizat energie pentru toată viața mea numărată în săptămâni. Am mâncat cu tine zâmbete pe pâine. Și mereu am fost victorios fără nici o bătălie. datorită ție. 





”îmi place să privesc stelele, prin fumul gros al țigării, să-mi las gâtul pe spate, în brațele unei fete, mai mare sau mai mică decât mine. Vreau ca atunci când mor să îndeplinesc visele tuturor puștoaicelor de vârsta mea. 

                     Am vrut să mă sinucid de nenumărate ori. Și nu mi-a reușit.”





duminică, 6 iunie 2010

Tăcerea înseamnă moarte

        


     Hei, salut timpule. Eu sunt Mihai. și nu-mi pare bine că te cunosc.


    Numele meu este Clara. Am fugit de acasă și m-am hotărât să mă sinucid. 


         

                Mi-am început dimineața la fel ca oricare alta. Fumam un Pall Mall Light pe veranda casei, ascunsă între două canapele, ascultând ploaia și mașinile parcă furioase ce stropeau castanii bătrâni. 

                Admiram fumul și răgetul dimineții în plin haos matinal.

                Eram răgușită, răcită, futută și obosită încă de aseară. Nu am putut să dorm. De fapt toată noaptea am stat și am încercat să-mi prind părul în agrave proaste, ieftine și tâmpite. Nu mi-a reușit. Mi-am băgat mâna în păr, am tras de el până am chelit în câteva zone și eram mulțumită că părul îmi stătea cât de cât bine. 

                Miroseam încă a transpirația câinelui și aveam pe picioare puricii și bucăți din blana lui. 

                           Atunci am borât și m-am trezit cu adevărat.


       Pe la ora zece s-au trezit și ai mei... Mama deja spăla vase, iar tata citea în bucătărie ziare financiare cu zeci de articole plictisitoare. Tata s-a enervat când mama a scăpat o farfurie din greșeală și a început să o bată și să o întrebe de ce el muncește degeaba și ea sparge farfurii. El nu înțelegea că era mult prea stresat ca să realizez ce scoate pe gură. Și spun asta fiindcă ascultasem o discuție între ei doi în care tata a recunoscut că e un nebun cu acte în regulă și că nu mai face față atâtor probleme.

       La ora unșpe mi-am făcut bagajul și am plecat. Mi-am lăsat în urmă fratele mai mic și un bilet către mama:


             ”Mă voi întoarce. 

                    Sau poate îți voi trimite doar vederi.

                              Semnat Clara. (acum sunt departe).”


       

         Aveam 15 ani când am făcut pasul ăsta.

               Acum am 19, lucrez la o spălătorie, cu mulți țigani pe un salariu de nimic. Am aflat că mama a murit iar tata a devenit pușcăriaș. Am încercat să dau de fratele meu în repetate rânduri. fără succes însă.  În ziua de azi are 9 ani.

               Port ochelari de vederea ziua și de soare noaptea când mă duc prin cluburi. Am colecție de umbrele în apartamentul meu închiriat, și mă laud cu ele numai vara, fix atunci când nu plouă. 

        

          Eu sunt Clara. și veți mai auzi de mine în curând.  Mihai și-a propus să scrie un roman despre mine. 

                                      (fragment din Tăcerea înseamnă moarte).



 


miercuri, 2 iunie 2010

Eu sunt Mihai Stanciu


         Nu cerșesc laude sau ceva de genul ăsta. 


                    Sunt doar un prizionier străin pierdut în timp.


                           (asta e pentru toți cretinii care cred despre mine că sunt o cometă prin spațiu)


                                   Nu am luat un premiu. mi-am liniștit doar sufletul. 



#nu scrie în interviul din ziar dar singurul lucru pe care mi-l doresc este să merg cu talpile pe fierbintele soare.  


#am scris seara, dimineața și târziu în noapte, nu pentru voi, ci pentru mine. 


#la mine 1 + 1 nu a fost egal  niciodată cu 2, ci mereu a dat ceva mai mult. (și consider că de data asta mi-a ieșit cel mai bine). 


#iar dacă nu știai, mi-am tatuat pe corp ultimul tău sărut. (și doar asta m-a determinat în ultimul timp să tot scriu) - și îți mulțumesc pentru tot - știu că vei trece și pe aici și știi prea bine că despre tine e vorba. - câteodată te iubesc și eu - .


#a plouat cu început de iunie. 

                                                    

              Mihai. 


Proza cu care am participat: 

click!