îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

joi, 17 februarie 2011

10:32




       Aveam să mă pierd printre nopțile geroase de februarie. Să-mi vorbesc singur despre cât de frumoasă ești, prin vocea telefonului și să beau ceai cu nemiluita. (pus într-un bidonaș la borsec acasă iar la liceu ascuns într-o sticlă de nestea.). 

       Toată lumea ar număra zilele până când va ajunge/va pleca/ va face. Eu număr nopțile. Acum îmi place să le dorm. Acum visez... 

și nu mai continui. 

       

marți, 8 februarie 2011

10:51



   Șocăm prin a ne spune ”la revedere” ori de câte ori plecăm, lăsăm sau distrugem. Ne place să stam noaptea întinși să ne gândim unul la altul, fără ca noi să vrem asta. Selectăm imaginile în formatul extra-large că să ne uităm mai bine unul la altul. 

  Cuvintele câteodată nu ne ajung.

  Priveam luminile orașului și încercam a le număra în timp ce îmi fumam nețigara mea cu degetele pătate de stilou, căci aseară am scris. Ți-am scris. 

  M-am aruncat în pat c-o rezervă de parfum seducător sigilat într-o sticluță de la tine, foarte-foarte mică, pentru că ce-i mult strică. 

  Am pus câteva picături pe pernă și am adormit.