Sunt nebun

Ma barbieresc. Aud voci. Sunt beat. Ma tai. Peretii se strang in stanga, in dreapta, in fata si in spatele meu. Imi dau palme. Apa mi se pare uda. Ud mi se pare si prosopul pe care ma sterg. Sunt rosu. Tremur. Simt fiori reci prin tot corpul.
-Ce vrei?
-Ce crezi ca vreau? Am venit sa iti spun ceva.
-Ce? Cine esti?
Si in acelasi timp o soapta urla in urechea dreapta: -asculta-l!
-Spune-mi, ce doresti?
-Vroiam sa te ...
Si in acest timp oglinda din fata se transforma intr-o sticla lucioasa, transparenta, si in milioane de cioburi.
Oare visez? Delirez?
Si in acelasi timp o soapta urla in urechea dreapta: -asculta-l!
-Te ascult!
-Ma cunosti?
-Nu!
-Te sperii?
-Nu!
-Trec la subiect?
-Da!
Cada din stanga mea dispare, cu tot cu apa din ea, in urma ei nu ramane decat un colt plin de gandaci. Apoi reapare.
Si in acelasi timp o soapta urla in urechea dreapta: -asculta-l!
-Spune, in numele Lui Dumnezeu!
-Vezi? Ai rostit Dumnezeu, fara sa aibe vre-un amestec in asta...
-Si?
-Ti-ai dovedit singur ca iti scapi din minti. Si iti e frica. Simt.
-Nu ai cum sa simti ceva ce e al meu.
-Simt orice. Iti simt bomboanele la care te gandesti acum, iti simt mersul, umbra, respiratia, privirea, reactiile, absolut totul.
-Cum naiba?
-Vezi? Ai rostit numele Rau, fara sa aibe vre-un amestec in asta...
-Si?
-Si daca l-ai tot rostit, ma voi prezenta...
-Te ascult.
-Sunt doar un simplu cavaler negru ce te asteapta. Aminteste-ti. Eu nu exist. Daca vei crede, ne vom intalni.
Transpirat, aproape lesinat. Imi pun mana la ochi, mi-i frec, dau din cap in speranta de a ma trezi... Nimic extraordinar. Totul e normal. Decat o cana sparta. Intre cioburi sta ascunsa o foaie.
O iau. E impachetata. O desfac. Citesc cu voce tare:
-Critica-te singur!

Mihai. Sunt nebun?(intamplare neintamplata!)