Stau. stau și încă savurez dulcele gust al ei. încă îl am în sânge. încă îi simt parfumul. un parfum rătacit printre hainele mele. nu dorm. nu vreau să dorm. vreau însă să o visez. o voi face cu ochii deschiși. roșcatul îi nuanța părul. verdele îi colora ochii. aud. aud încă respirația ei pe umărul meu. încă mă trec fiori. fiori reci. rece. rece-i era mâna. mâna ce-mi atingea uâor fruntea, obrazul apoi gâtul. o sărutam. mă săruta. o îmbrățișam. mă strângea strâns în brațe. eram cald. și îi tot repetam asta. (dar nu știu de ce). cald era și ceaiul. caldă era și camera unde stăteam. stăteam întinși. o priveam. mă privea. era serioasă. mă prefăceam și eu serios. apoi? apoi zâmbea...
părea totul de ceară în jurul nostru. toate păreau că se topesc. simțeam că mă topeam și eu ușor. ușor îmi atingea abdomenul. ușor îi șopteam: Ești ciudată. Ești ciudată rău. De aia îmi place de tine. nimic nu conta. contau doar contrastul pielii noastre. al ochilor. și al buzelor. i-aș fi dăruit inima. cred că deja i-am dăruit-o. sufletul meu greu o accepta. de ce? fiindcă era anormal de frumoasă, de inteligentă și de sensibilă. o vreau. o vreau chiar acum. lângă mine. să o sărut. să îi simt parfumul pe-viu. să îi strâng buzele între dinți. să o mușc. să ne atingem. să rămânem fără aer. să-și încălzească pielea rece pe mine. eu? eu doar un simplu băiat care... care o place. pe ea. ea? ea se regăsește în sufletul meu. ascunsă adânc. departe de orice. o dezgrop decât de rare ori. când plouă. atunci vom răci împreună.
Mihai. Iubesc tot ce e al tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu