îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Pe-o bucată de hârtie

Il vad pe Marcel care scrie pe o foaie o romanta. Nu disting nimic din scrisul lui mic si inclinat, decat unele cuvinte: „Imi-esti-ca-un-vis”. Si se opreste
-am terminat, spune el cu un ragaz obositor.
-eu nici nu am inceput, ii rostesc.
Ne-am propus sa facem un test, sa scriem despre o fata din copilaria noastra pe care am placut-o.






Eu am zis asa:

„Inca-mi amintesc cum mi-am luat prima bataie. S-a intamplat pe o strada intunecata intr-un colt de garaj. Un burtos m-a batut pret de cateva minute cu pumnii si picioarele pe cand eu abia implinisem 10 ani. Cainii latrau. Lumina era stinsa. Era mult praf in jurul meu. Peretii parca erau inchisi, fara nici o fereastra. Ma rugam sa nu vada bucata de lemn rezemata in stanga mea. M-a aruncat si m-a trantit de cateva ori, nu aveam cum sa scap. Eu stateam ghemuit si plangeam. Protejam trandafirul rosu pe care tocmail il furasem din gradina. Nu am simtit durerea. Nu am simtit nimic. Ma gandeam doar la blonda careia vroiam sa i-l dau. Era cu 7 ani mai mare ca mine. Iar eu credeam ca ma iubeste. In ziua aceea toate lacrimile mi s-au scurs pe floarea aceea. Tot in ziua aceea am capatat cele mai multe vanatai si julituri pe corp. In incercarea mea de a fugi, intr-o seara tarzie de vara, mi-am agatat pantalonii in gard si m-am ales cu o doza de bere in cap aproape plina, dar nu m-a mai prins de atunci. Imi era frica uneori sa trec pe acolo, sa-l vad beat. Dar scapasem. Trandafirul parca nu mai avea culoarea simpla rosie. Avea un rosu pasionant cu picaturi sarate pe el, tresarat cu tepi ascutiti, iar majoritatea se gaseau si in pielea palmei mele. Eram fericit. Plangeam. Dar nu vroiam sa plang. Dar eu plangeam in continuare. O asteptam. O asteptam sa treaca prin coltul in care o vedeam aproape in fiecare seara. Cu siguranta ma asteptam sa mearga ceva prost, fiindca nu mai venea. Stateam si ma gandeam. Dar ce faci atunci cand raspunsul pe care il anticipezi nu-ti convine de nici o culoare? Trecea exact cand se aprindeau luminile strazii. Iar ele deja deveneau orbitoare. Eram acolo de ceva vreme. Inebunisem. Ma jucam cu frunzele, dadeam cu piciorul in pietre. Mai aveam putin si dadeam cu capul de bolovani.
Dar, eu am asteptat. Si imi amintesc exact ca avea o bluza roz. Iar langa bluza aceea se ivea o mana. Ce era stransa in jurul umerilor ei. Era a unui baiat. Parea fericita alaturi de el. Parea doar un pic mai mare ca mine. Si ma intrebam ce are el iar eu nu am. Ma intrebam de ce are el ochii albastrii iar eu caprui. Nu ii puteam schimba? Nu puteam si eu sa fiu genul acela de baiat din spatele blocului care sa joace football mult si sa aibe o fata frumoasa langa el?
Si trecu pe langa mine de parca nici nu ma observase. Era tarziu. Ma durea capul, si nu numai. De abia atunci am simtit durerea. O durere adevarata. Din toate punctele de vedere. Nici macar nu si-a luat privirea din ochii lui.
Si eu ma jucam cu tepii trandafirului. Strangeam tulpina cat se poate de tare, intrandu-mi tepii-n mana doar ca sa nu mai simt durerea. Eram aproape plin de sange pe maini, pe spate, pe picioare si pe gat. Aveam ochii obositi. Plansi. Si imaturi. Ma gandeam la milioane de lucruri doar atunci cand a trecut pe langa mine. Unul dintre ele era acela sa ii dau trandafirul de fata cu baiatul acela, dar ma gandisem eu mai bine ca deja am incasat-o in ziua respectiva, si nu vroiam alte vanatai.
Da, am respectat realitate. Tot realitatea imi spunea ca puteam sa o am. Dar nu am avut-o niciodata. Iar trandafirul? Trandafirul i l-am lasat langa poarta a doua zi de dimineata. Exact in ziua in care a murit. “






Lui Marcel i-a placut. Pacat ca nu am relatat cu sinceritate. Bataia incasata a fost adevarata, relatia ei cu baiatul a fost reala, numai ca trandafirul l-am aruncat a doua zi de dimineata in tomberon. (iar fata inca traieste, e o buna amica de a mea).

duminică, 4 octombrie 2009

Am la mine o castană

Și ce mă întrebă un amic:
-cum o mai duci Mihai?
-sti? urasc intrebarea, fiindca nu pot raspunde ca o duc prost.
-adica?
-o duc perfect
-cum iti petreci timpul liber?
-incercand sa ma ingras
-cu ce?
-am incercat cu mancare, dar nu prea tine, acum am abdoptat ideea de a te ingrasa cu vise
-si reusesti?
-nici aici nu prea stau bine
-de ce?
-visez, chiar foarte multe, imi pun foarte multe dorinte, si am multe promisiuni, si stiu ca nu prea pot face nimic, asa ca las sa treaca
-sa inteleg ca totul e trecator la tine?
-doar cand vine vorba de dragoste
-adica?
-dragostea la mine nu e niciodata trecatoare, e vesnic activa
-ai prietena?
-da
-ti la ea?
-si inca foarte mult
-si ce ii spui cand o vezi?
-incerc sa nu par grabit, chiar daca mereu sunt, si ii spun mereu aceleasi chestii plictisitoare, nu imi place sa deschid subiecte de discutie
-de ce?
-fiindca, mie imi place sa gandesc, dar ei nu prea cred ca i-ar place ce gandesc
-ce gandesti acum?
-sa-mi iau banii, si sa ma duc cu ea la munte
-e doar un vis?
-nu, e doar o dorinta
-se numara printre alea trecatoare?
-nu, chiar vreau sa o implinesc
-cum vei face?
-in fiecare seara astept Luceafarul si-mi doresc sa se implineasca dorinta asta, asta e primul pas
-iar al doilea?
-sa-mi vina banii
-mai sunt si alti pasi?
-da, al treilea ar fi sa am cu ce sa ma imbrac, fiindca nu prea mai am haine, iar al patrulea, sa am timp
-timp? nu ai timp?
-nu am timp nici sa ma gandesc la faptul ca vreau sa ma ingras
-dar gandeste-te acum, ai o ocazie, iti las zece minute sa iti imaginezi cum e sa fi gras
-sa stii ca de alea zece minute ma bucur si eu in fiecare noapte, dar nu vreau sa ma gandesc la o asemenea banalitate, cum e sa fi gras, inchid ochii si imi imaginez fata cum ma alearga pe bulevard cu castane
-si de ce ai ales castanele ca mijloc de incheiere?
-fiindca imi plac castanele si fiindca e sezonul lor
-iti mai place ceva?
-da, imi mai plac pepenii
-ce iti place mai mult, o castana sau un pepene?
-o castana
-de ce?
-fiindca mereu o pot lua in mana
-si?
-si mereu i-o pot da ei
-si?
-nu am cum sa ii dau un pepene
-e, sa stii ca eu am facut-o
-eu nu, nu sunt atat de idiot
-si ea accepta castanele?
-te asigur ca le accepta mai usor decat niste pepeni
-e frumoasa?
-cine? Castana? Cea din buzunar da, e de la ea.
-nu castana ma
-a...
-cum o cheama?
-Patricia
-si e frumoasa?
-la fel ca o castana
-si cum vezi tu o castana?
-sexy – cu ochii verzi
-si-ti zambeste castana ta?
-de fiecare data cand ma uit la ea
-e imposibil
-la mine totul e posibil
-si castana, si ea imi zambesc de fiecare data cand ma uit la ele
-si tu?
-eu ce?
-tu ce faci?
-stau ca prostul si ma uit la ea
-si nu zice nimic?
-castana nu zice nimic, insa ea, ma intreaba ce fac
-si ce ii raspunzi?
-ca fac bine
-si mereu spui adevarul?
-da, de fiecare data ma simt lipsit de griji cand sunt cu ea
-deci nu o minti?
-nu, mereu zic adevarul
-o iubesti?
-castanele chiar imi plac, dar castanele care-mi zambesc imi plac si mai mult
-iar ea e o castana?
-una care se afla mereu langa mine
-acum ai o castana la tine?
-da
-si ce gandesti cand te uiti la ea?
-imi tremura buzele decat, nu ma gandesc la nimic, totul mi se deruleaza pe sub gene cu o viteza ametitoare
-si ce vezi? castane?
-vad doar o castana ce-mi zambeste si ma pupa
-deci ea te iubeste
-probabil
-cum probabil, tu nu sti?
-niciodata nu poti sti ce gandeste cineva
-da, dar...
-niciodata, si o castana poate fi imprevizibila, poate aluneca
-si ce faci tu ca sa nu alunece?
-o tin strans in mana ori de cate ori o scot din buzunar
-frumos gestul
-nu e gest, e o reactie a palmei mele sa se restranga atunci cand ma gandesc la ea
-si de ce se restrange?
-fiindca traieste o clipa de iluzie
-inteleg
-niciodata nu poti intelege pe deplin o persoana
-de ce spui asta?
-fiindca niciodata nu poti sti ce gandeste persoana aceea atunci cand iti spune ceva
-gandesti prost
-eu consider ca gandesc bine, si am evitat sa ma gandesc la evitarea cacofoniei pentru a demonstra ca nimeni nu e perfect
-acum gandesti bine
-si totusi niciodata nu-mi imaginez ca eu gandesc indeajuns
-de ce?
-fiindca de obicei nu prea am dreptate
-dar poate ai
-nu se intampla de multe ori
-deci te consideri un om prost?
-nu, dar ma consider un om normal, iar oamenii normali sunt deseori prosti
-eu ma consider un om normal, deci sunt prost?
-da, fiindca ma asculti
-si? Eu te-am intrebat, eu am fost cel care ti-a rapit timpul liber sa te intrebe ce mai faci, si sa incerce sa aflu chestii noi de la tine
-chestii noi de la mine nu vei afla niciodata
-adica?
-chestiile noi le pastrez pentru final
-de ce?
-ca sunt un om normal si prost, si asa imi sta in fire
-si ce chestie noua ai pentru mine?
-a venit finalul?
-considera ca a venit
-nu am nici o chestie noua pe care sa ti-o zic
-e imposibil
-repet, la mine totul e posibil
-daca totul e posibil, inseamna ca nu te numeri printre oamenii normali
-eu in continuare ma consider normal
-dar nu esti
-stiu, dar imi place sa cred ca sunt prost si normal
-dar nu pari
-eu sunt, dar nu vezi tu
-vad destul de bine
-insa nu poti sti ce gandesc
-la ce te gandesti in clipa de fata?
-cum sa decojesc castana asta
-de ce vrei sa o decojesti?
-sa vad ce se afla in interior
-si dupa ce afli ce faci?
-imi dau seama daca e o castana buna sau e doar normala
-si daca e buna?
-zambesc
-iar daca e normala?
-zambesc
-de ce?
-fiindca e la fel de normala ca mine
-adica?
-ea are un invelis, si am mai zis lucrul asta, dar nu stiu cui
-si daca un invelis, ce?
-el doar o protejeaza, de obicei oamenii normali cand se gandesc la o castana se gandesc doar la stratul acela maro-visiniu, deseori jegos, si pentru ei asta e o castana
-si tu?
-eu? eu am invatat sa o decojesc
-cum?
-pun unghia aici si incep sa razui
-cine te-a invatat?
-sincer, tot o castana mi-a zis sa incerc
-si ai decojit-o si pe ea?
-inca nu, inca o descopar
-si cand ai sa termini?
-niciodata, mereu are cate un strat nou
-iar tu daca ai fi castana cate straturi ai avea?
-probabil nu multe, cel de protectie, si inca doua
-de ce doua?
-fiindca am doar o inima si doar un suflet
-frumos spus. Cu inima ce faci?
-o invat sa innoate
-de ce?
-deseori e nevoita sa innoate prin lacrimi
-plangi?
-decat la injectii, dar mereu ma abtin
-iar cu sufletul ce faci?
-incerc sa mi-l deschid oameniilor ce vor sa mi-l descopere
-pot spune ca mie mi te-ai deschis?
-da, pot spune
-e ceva
-e ceva daca ti-as spune ca voi retine dialogul asta toata viata
-de ce?
-fiindca imi place sa vorbesc cu o persoana calma care nu doar ma asculta, ci ma si intreaba
-multumesc, spune-mi daca vrei, cand te uiti la ceas la ce te gandesti?
-ciudat sau nu, la Luceafar
-de ce?
-il astept mereu
-si el vine?
-de multe ori nu se arata, dar eu stiu ca e mereu pe acolo
-ai uitat vreodata sa te gandesti la el?
-da
-cand?
-atunci cand eram pe o banca, si s-a lasat noaptea, si am uitat cu totul de stele, fiindca eram ocupat sa zbor prin parfumul din dreapta mea
-erai ocupat?
-da, eram atent la soaptele ei, si chiar am uitat
-si ce iti zicea?
-ma intreba ce fac
-numai asta te intreaba?
-incearca sa fie atenta la tonalitatea raspunsului, incearca sa-mi ghiceasca ea gandurile oglindate prin ochii mei, doar ca sa nu fie nevoita sa intrebe la ce ma gandesc
-si?
-si mereu stiu ca intelege ce simt si la ce ma gandesc
-si ce simti? la ce te gandesti?
-cand sunt cu ea la nimic, de simtit, simt caldura
-iti place caldura?
-chiar foarte mult pot spune
-ea iti ofera caldura?
-mai mult decat trei calorifere
-de ce?
-fiindca asa e, numai ca acele calorifere au fost mereu debransate de la reteaua de gaze... Glumeam. De fiecare data cand are mainile reci si ma atinge, imi imaginez ca are pielea fierbinte, si ma incalzesc
-foarte frumos
-nu, foarte frumos e atunci cand iti imaginezi asta si razi ca boul in mijlocul zilei
-faci asta?
-de cel putin trei ori pe zi
-si razi ca boul?
-si nu doar rad, chiar sunt rupt de realitate
-realitate? Ce e pentru tine realitate?
-ceva de care trebuie neaparat sa tin cont
-nu inteleg
-de fiecare data plec de acasa, imaginandu-mi ca e cutremur
-si ce inseamna asta?
-ca vin seara tarziu sa vad daca mai e intreaga locuinta
-si la scoala e cutremur?
-cateodata mai e si pe la scoala, dar nu de foarte multe ori
-cum ti se par zilele din ziua de azi?
-in primul rand neasfaltate si foarte mici
-si accepti idea asta?
-pentru mine mereu o zi o consider o auto-strada prafuita
-dar de ce prafuita?
-ca sa fie mai interesanta, si sa imi pot sterge parbrizul
-niciodata nu am trait 24 de ore
-4 le dorm, 15 le muncesc, iar restul nu le traisesc
-adica?
-nu vreau sa le traiesc, restul de ore nu imi plac, si nu exista pentru mine
-te apasa ceva?
-acum?
-da, acum
-ma apasa multe
-spune-mi...
-de fiecare data ma inteapa inima
-si?
-si de fiecare data stiu ca atunci cand ma inteapa inima ea se gandeste la mine, si imi place sa cred asta, fiindca e spusa de mine
-dar poate chiar asa e, nu trebuie doar sa crezi
-tu cum te simti cand incerci sa fi normal de prost si nu reusesti?
-ma simt prost
-eu ma simt infim
-adica?
-de fiecare data incerc sa par normal de prost, dar mereu ajung la finalul apoteotic de a fi prost de normal
-si ce inseamna asta pentru tine?
-ca sunt infim
-si eu sunt cateodata
-eu sunt mereu
-incearca sa te decojesti si sa-ti adaugi niste straturi
-straturi cu ce?
-cu orice
-n-am asa ceva
-pune orice
-pun clipe
-pune clipe, si apropo, o ultima intrebare
-te ascult
-care e cel mai romantic lucru pe care l-ai facut, fiindca asta era prima intrebare pe care vroiam sa ti-o pun, si asta a fost si motivul pentru care am vrut sa ma intalnesc cu tine, vreau sa fac ceva romantic si nu stiu ce
-eu tot nu am inteles
-cel mai romantic...
-pai, romantic nu sunt niciodata
-e imposibil
-mi se pare de bun-gust faptul ca mereu vreau sa o vad, si sa o tin de mana
-zi-mi ceva romantic
-castanele
-sa inteleg ca pentru tine castanele inseamna ceva
-pentru mine exista doar o castana
-ea?
-nu
-dar atunci?
-faptul ca are cei mai frumosi ochi, cel mai frumos zambet, ca ma asculta de fiecare data cand zic baliverne, atunci cand imi zambeste fara nici un motiv, si ma intreaba ce fac, atunci cand sunt cu ea, dar ma rog, intr-u-totul pentru mine e o castana
-din aia care-ti zambeste
-exact din aceea.