îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

vineri, 12 decembrie 2014

01:00


        Mi-am aruncat jumătate de pahar de whisky pe geam și m-am mințit că l-am băut. Așteptam să aud un ”nu ți-e rușine?” dar nu, așa că mi-am văzut liniștit de jumătatea mea de țigară în continuare. Aș putea spune că viața mea se rezumă la jumătăți deși recunosc, duc multe lucruri până la capăt.
         Aici, în centru țării, apa e mai tare. Oare apa are alte gusturi pe măsură ce te depărtezi de locul natal? Nu mă pune Mihai să mă întreb cum este apa acolo unde vrei tu să ajungi, pentru că nu știu să-mi răspund.
         Este lăsată noaptea de mult aici, peste mine, peste tine și peste tot ce se vede pe geam. Încerc să nu scot prea multe sunete, să te las să dormi liniștită în timp ce eu îmi rezerv onoarea de a scrie, de a bea whisky, apă, de a-mi face o țigară. Am fumat decât jumătate . M-am obișnuit cu jumătățile pe care mi le dai tu.
           E o goană după vorbe frumoase afară, dar noi nu suntem așa. Ai spus: ”dacă cineva ar pune o cameră și ar înregistra ce facem noi, ar spune că suntem nebuni”. Ai spus destule.
           Ai recunoscut că îți este frică să mergi la patinoar doar ca să nu râd de tine că nu mai știi să patinezi. Înseamnă că eu sunt chiar important, nu? Sau înseamnă că te-ai apucat de cu totul alte lucruri și ai uitat să mai faci ceea ce îți dorești cu adevărat.
           Găsesc la standuri bucăți din tine; Roșia Montană, dulciuri, căciuli... adică din mine. Îmi este frică de ziua în care o să mă uit la tine și nu o să mă mai recunosc. De ziua în care voi fi diferit față de cum mi-am propus eu să fiu. Consider că am o putere infinită alimentată de nu știu ce instrument asemănător vântului, pe care nu-l mai simt de când cumpăr benzină și-o bag în mașină.
            Una din melodiile mele preferate este una din melodiile pe care tu le urăști. Dar acea melodie m-a alimentat o perioadă, în strânsă legătură cu vântul, pe care-l simțeam 8 ore pe zi, uneori și 10.
            Mă simt ușor programat să termin o carte și să-ți tot repet: Tu, ego-ul meu, vei fii singurul care vei înțelege. Nu vreau să ajung în momentul în care ar trebui să o scriu în căderi precis calculate de cărți.