Si ti-e sete de sange. Ti-e sete de mine. Ma urasti. Vrei sa ma omori. Iti strangi pumnul de fiecare data cand iti ridici privirea. Vrei sa ma transformi in haos. In iad. Vrei sa ma omori. Te las, esti libera, doar un metru ne desoarte. Te uiti in jos, si-ti amintesti unele lucruri. Si in continuare vrei sa ma omori. Buzele-ti framantate, tot plangi, si nu inteleg de ce.
Ai sange-n ochi. Ai lacrimi cu sudoare. Afisezi un zambet. Totul doare.
-Blestemata fie vara cand te-am cunoscut! Inceput-ai tu sa urli...
-Eu nu regret nimic! ’ti soptesc cu glasul tocit.
Pe caldaramul uscat si plin de praf, tu te-ai asezat. Te-am privit. Ti-am citit aceeasi ura, tremurand. Si tu tremuri, si se simte. Tu negi asta. Negi orice in momentul de fata. Te minti ca e doar un vis. Te minti ca nu ai amintiri. Si nici parcul in care acum nu exista. Nici sunetele frunzelor nu le auzi. Nici eu nu sunt real. Totul pare un final de vis...
Si ghici ce e? un nou inceput de viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu