îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

miercuri, 5 august 2009

Inceput de august



Inceput de august. Si da, au gust bun buzele ei. Un gust dulce dupa o prima sarutare suava. Eram la cinema. Era liniste. Admiram si ne amuzam la un film de dragoste despre un tip ce se indragosteste de doua tipe. Eu? Eu ma gandeam... Ma jucam cu degetele ei. Ma uitam plin de entuziasm la un film ce era aproape pe sfarsite. Am sarutat-o. Mi-am dat seama ca o iubesc. Si chiar nu stiam cum sa ii zic. O priveam, ma privea. Eu zambeam, ea radea. Radea mereu... Si avea o expresie... Nu aveai cum sa nu te indragostesti de ea, doar daca o priveai. Fara sa iti spuna nimic, macar.
Apoi... m-am intins si am intrebat-o daca pot sa o sarut. Zambea amutit. De parca ar fi acceptat. Atunci? Atunci, am stat un pic, timp de cateva secunde, m-am gandit, si mi-am zis: Daca nu o fac acum, nu voi avea alta ocazie. Si da. Am sarutato. Eu? Eu ma gandeam ca va intoarce privirea in alta parte si m-ar fi lasat cu buzele incruntate. Dar ea? Ea zambea si se uita fix la mine. Eu? Imi mai amintesc urmatorul lucru: Am mers pe un bulevard incins si am cautat o banca unde puteam vorbi. Si da, am gasit o banca, la umbra, pe acelasi bulevard agitat, pe la 19:30... Era destul de cald... Si in continuare ea radea, ori de cate ori o priveam. Am vorbit, am discutat. Apoi iar am sarutat-o. Nu puteam rezista. Si cred ca nimeni nu ar fi putut rezista. Avea un aer mistic. Ca atunci cand joci poker si risti absolut totul pe cartea decisiva. Ceva in genul am riscat si eu, si cred ca a meritat. De ce? Fiindca ea zambea. Nu vorbea. Lasa totul sa se inteleaga. Parca ii puteam citi gandurile. Ea oricum le stia foarte bine pe ale mele. Imi lasam gandurile sa curga... din interior, in exterior. Dar nu stiu de ce. Asta numai in prezenta ei. Ba eram prea deschis, ba ma inchideam in mine... Nu stiam ce se intampla cu mine. Parca ma patrundea incontinuu o ceata macabra. Ii adresam cuvinte dulci... macar asta faceam. Privirea-mi era vaga. Nu aratam asta. Nu vroiam sa ma simt singur de data asta. Simteam in aer dragostea. Simteam, aratam, si nu stiu daca intelegea. O alintam, simteam cum doua degete terminate cu niste unghii ingrijite se plimbau dealungul gatului meu.
O seara cu vant s-a lasat apoi. I-am zis ca imi plac mult ochii ei verzi-caprui si parul ei roscat, in briza vantului acesta rece. O tineam de mana. Vroiam sa o iau un brate. Nu stiu de ce nu am facut-o. Probabil ca nu eram sigur pe mine. Dar totusi am admirat-o tot drumul in spre casa. Mintea imi spunea sa ma opresc dupa fiecare pas si sa o sarut. Iar eu? Am mi-am promis ca data viitoare. Mi-am promis ca ma schimb. Mi-am promis ca nu voi mai irosi nici un astfel de moment. Voi incerca sa ma bucur de fiecare secunda petrecuta cu ea. Iar ea? Ea zambea. Iar eu? Eu in continuarea vorbeam despre filozofiile mele. Despre Laura, si cat imi e dor de vorbele ei. Iar ea? Ea zambea. De parca mi-ar fi spus; Amandurora ne e dor de vorbele dulci ale Laurei. Iar eu? Da, am zambit si eu atunci. Parca un glont mi-ar fi intrat in mana. Nu vroiam sa ii dau drumul Patriciei. Admiram luna plina pe drum, si o strangeam din ce in ce mai tare. Iar ea? Ea zambea. Probabil era in toiul fericirii sau probabil era amagita. Probabil era surprinsa sau probabil credea cu totul altceva. Eu stiam ce vreau sa creada. Vreau sa creada ca o iubesc.

Mihai. Patricia, te iubesc!

Un comentariu:

  1. as citit tot ce ai scris la infinit,e atat de frumos cum sa intamplat totul intre noi, ce inceput stupid a fost,eram atat de timizi si ezitam sa zicem ceea ce gandit de frica de a nu interpreta celalat prost. si cum ne holbam la luna plina si cat de fericiti eram cand puteam sta afara mai mult de 9 . si ce haos era in camera ta dupa ce plecam si caat de mult puteam la telefon si cum spuneai tu ca nu vei sta cu mn mai mult de o luna si ca nimic nu va fi serios intre noi. iar acum in prezent nici nu ne vine sa credem ca au trecut aproape 3 ani de atuncisi parca a trecut jumatate de an, acum numai e nevoie sa ma indragostesc de tine, sunt deja, poate pe zi ce trece mai mult si prin cate am trecut impreuna,impreuna. E un lucru uimitor de la 2 pustani ca noi. Te iubesc!

    RăspundețiȘtergere