Diavole

Dacă vrei să mă iei, ia-mă acum

diavole nu te mai ascunde

ia-mă cu tot cu țigări, fum și scrum.

îți arăți colții,

păienjeni ies din tine,

tunete și fulgere

toate către mine.

metrou închis, senzații tari

senzații moi, nouri albe,

poleite de cleștar.

albe foi, nerăscolite,

manuscrise, de-ale lui Iisus,

toate scumpe și  prăfuite.

animale moarte pe câmp,

de zile bune secerate

de tine, Diavole, tălâmb.

Sunt aici. privește-mă

căci mie nu mi-e frică de tine,

ia spune, ce-ai de zis, uimește-mă.

aleea-i strâmbă și-ntunecată

roșu stins, de sânge, s-a dus,

sufletul, cu el, cu el s-a dus, 

odată...

amprente moarte mi-ai lăsat

pe piept și pe țigare

și-un gus amar pe buze

crede-mă nu l-am uitat.

Diavole  ce n-aintezi spre abisul negru-cenușiu,

în zarea suburbiei,

în spre  eternul timpuriu.

nu te-am uitat.