Voi muri în 18 săptămâni

Copilul meu frumos, din scaun cu rotile

îți vorbesc din prag de moarte, 

îți las totul, doar ție.

îți las sărutul, să-l ai la îndemână

și-ți las și-un cântec ce urât mai sună:

”viața nu e decât un tablou 

dintr-un cavou

aflat într-un depou.

și atât.

viața nu înseamnă viață

viața înseamna moarte, fără speranță.”

și spun că ești un copil, fiindcă asta ești

și spun că ești imobilizată fiindcă...

fiindcă tu nu ai ce să faci,

eu tot mor, tot mă duc în draci

m-ai trage, știu,

m-ai ține, știu.

regret... 

te iubesc în pustiu.