îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

sâmbătă, 6 martie 2010

Durerea unei mame

          ”...și avea ochii plăpânzi. Mai dulci ca mierea. Păcat. Păcat că ai plecat! de m-ai auzi acum:

-A-și face totul pentru tine. Chiar și orice! 

Și stația se umplea... și lumea se strângea și o asculta pe biata femeie bătrână ce-și plângea copilul...

-Dumnezeu a vrut ca bunul meu copilaș să mi-l smulgă din brațe, să-l arunce într-o mașină, să-l izbească de un pom și apoi să dea cu trupul lui de pământ. O fi prins aripi așa cum își dorea el? în acel alb necunoscut de noi toți? Oare îmi simte durerea mea de mamă? Dar oare de ce-l visez noapte-de-noapte că stă lângă mine, sprijinit cu spatele de sobă și cu mâinile strâns încrucișate, și mă privește cu lacrimi în ochi, cu ochii aceia, parcă ocrotiți și totuși de înger... ”


Un comentariu: