Îmi șuieră gloanțele,
îmi ghioraie mațele
camarazi întinși
de noroi linși.
de obuze ne ascundem
printre copacii ciuruiți
gri, foști verzi, toți stăm, în tranșee, ghemuiți
de-abia ne vedem.
muniție nu mai avem.
fiecare-și strânge poza mamei la piept
eu o strâng pe a ta
sălbatic concept.
și aștept.
mi-aștept în întuneric moartea,
și parcă nu mai trece - noaptea,
totul e gri și cenușiu,
e dor de toamnă, timpuriu.
caporalul strigă să-naintăm
generalul spune, tot ce avem să uităm
să fim bărbați aste secunde
de moartea fiecare n-are de ce să se ascunde
fiți bărbați în astă întunecată pădure,
fiți bărbați în cristoșii voștri,
pentru mame, flămânde gure,
vin germanii, sunt dea-i noștrii,
vin tancuri inamice,
ne zdrobesc, ca pe niște popice.
fiți bărbați întodeauna,
și-ncepu furtuna...
(nu e tabloul războiului minții mele ci doar o aberație.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu