îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

duminică, 21 martie 2010

Cuvântu-mi lemnit

Cuvântul meu e obosit

în astă seară,

și ascult bătânt clopot aurit, 

de-odinioară.

Borduri îi fâlfâie calea

în întunericul aproape sumbru...

      Cuvântule, zbori, prinde aripi - ca un vultur

      Nu lăsa asfaltul să te-n groape

Tu ai în litere inscriptată fericirea,

e încă seară, va fi noapte,

iar suvița libertății-n vânt îmi bate

Tu ești mufa nedreptății.

                               Din birou îți scriu,

                                     Cuvântule, te vreau aproape viu.


(o înțelege doar cine poate)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu