E sfârşitul lui iunie. Şi totuşi şi trotuarul e ud. Bate un vânt rece. Acelaşi vânt rece se izbeşte de degetele mele dezgolite ale mâinii stângi cu care îmi ţin cafeaua şi beau mişeleşte. Fluier. Nu am altă ocupaţie. Îmi ies aburi. E frig. Mă... şi totuşi e vară.
Da, şi totuşi e vară... Am fost la sală. Mai am de mers până acasă... se scurge apa pe mine. O picatură îmi ajunge pe ochi. Pupila mi se micşorează şi şe înverzeşte. E ceva anormal. Îmi e frig. Mai sorb din cafea. Mai glumesc cu tovaraşul meu. Amândoi tremurăm însă nu lăsăm să se vadă asta.
-Hey, gogu, eu sunt acum în Hawaii, mă bronzez...
-Dute mă...
Şi toată apa nu înceta să se scurgă pe picioarele mele... combinaţia perfectă pentru un război cu ploaia: pantaloni scurţi, tricou, freza scurtă şi un rucsac în spate.
Iar după ce am strănutat, am revenit iar la vorbă... despre gagici, bani şi alte chestii. Şi ne continuăm drumul spre casă, fără să ne uităm în urmă.
A tăcut. Mai presus de orice el se gândea la a lui. Aşa că m-am gandit şi eu la a mea. Şi am zâmbit, nu ştiu de ce. Am întors privirea într-o altă parte, că după aia credea că am înnebunit de la ploaie.
Îmi termin de băut cofeina şi arunc paharul într-o curte unde se zbat 2 câini ca în draci...
Mihai. Tot imi e frig.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu