26 Iulie. Sunt pe strazi. Ma uita la ceas. 22:00 , si pun pariu ca cea la care ma gandesc, nu ma iubeste. Imi aprind o tigare pe frigul aproape aspru. Imi pun gluga in cap. Trec in liniste pe langa strazile Izvoare, Lupeni, Buna-Vestire, Mircea cel Batran si altele, fara sa dau insa de cel pe care il caut.
E aproape ceata. Vin baietii. Sunt baietii mei.
-Salut frate! L-ai gasit?
-Uita-te la mine.
-Nu arati nimic.
-Nici nu trebuie, raspunsul e nu.
-Atunci la treaba.
Toata noaptea am stat in frig, umbland pe strazi, si cu o doza de bere in maneca. Eram 4. El era 1. Daca l-as fi gasit in noaptea aia, nu ar mai fi existat.
Am ajuns pana printre blocurile cartierului Mihai Bravu... In unele zone ne desparteam, mie unul, nu imi era frica, insa ceilalti... o ascundeau dupa o privire fioroasa.
In fata, se vedea un grup de 5 baieti. Noi, eram cu unu mai putin. Am dat din cap toti, fara ca unul insa sa intrebe ceva si ne-am apropiat de ei...
Eram pregatit din toate punctele de vedere... anulasem absolut totul pentru aceasta seara. Sacrificasem multe.
-Ce faceti ma?
-Ne plimbam...
-Daca ne-am fi plimbat si noi...
Si totusi... in ceata aceea care persista, nu i-am dat de urma.
Mihai. Dar stiam ca e pe undeva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu