Septembrie târziu. Ploieşti. După o ploaie rece, se lasă o răcoare ca de ger. Asta simţeam zilnic. Mergeam singur pe străzile deşarte şi pustii în căutarea liniştii. Încercam să uit de griji, amintiri şi probleme. Mă relaxam.
În pustiul deşertual nu am întâlnit decât nişte oameni bătrâni ce mă duceau cu gândul la părinţii mei, incapabili să îşi continuie viaţa într-un mod firesc. Mi-am amintit atunci, că problemele mele sunt mici chestii pe lângă cele ale dânşilor.
Mintea mea a rămas pustie de atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu