îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

marți, 21 decembrie 2010

05.56




              M-a privit din dormitor cu ușa între deschisă și mi-a zis: ”Du-te băi artistule să dormi. Viața ți-e veșnică!”. Nu aveam ce să fac. Nu îmi era somn. Mi-am pus vesta de salvare și m-am aruncat în lume. Cafea dimineața. După amiaza și multe seara. Multe cât cuprind. Îmi târăsc bocancii până acasă și-mi place să dorm încălțat... 



14 comentarii:

  1. esti artist , fie ca recunosti sau nu .
    De-asta te iubim noi
    >:D<
    vacanta placuta mihai....

    RăspundețiȘtergere
  2. hey, scuze. era dimineață. poate prea dimineață :).

    RăspundețiȘtergere
  3. chiar nu e nimic genial în asta :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Din orgoliu refuz să te numesc artist, scriitorule !

    RăspundețiȘtergere
  5. dar nici măcar nu m-am referit la mine. prefer să spun că e vocea unei femei despuiate într-o casă bătrânească.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mihai, stiu..Simte-te onorat pentru ca nu te numesc artist, am ceva mai bun pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ma bucur ca nu sunt singura careia ii place sa doarma incaltata . E atat de real !

    RăspundețiȘtergere
  8. viata vesnica? roaga-te la zeii cafelei sa te tina in viata, eu ma rog in fiecare seara si la fiecare ceasca de cafea:))
    da sincer ce parere au fetele despre tine ca dormi incaltat:))?

    RăspundețiȘtergere
  9. Păi. probabil nu una prea bună. Dar îmi pasă?

    RăspundețiȘtergere