Începuturile sunt întotdeauna plăcute,frumoase..intense. În camera oglinzilor,căci aşa obişnuiam să o numim, mi ai povestit 3 seri la rând despre ele,repetându mi neîncetat că timpul nu este de partea ta. Şi te ai oprit. 2 oglinzi au crăpat semn că venise rândul meu. Mai erau încă 10 care aşteptau acelaşi lucru,dar eu nu mă grăbeam.
"- Eu nu am începuturi,doar sfârşiturile lor." Cioburi mărunte cădeau din tavan.
"- Ei m au urât, m au iubit,m au dispreţuit,m au judecat, m au admirat,m au minţit,m au înşelat şi întotdeauna m au uitat..."
Nu ai apucat să spui nimic pentru că ele,oglinzile, ţi au furat sufletul prea devreme.Şi am rămas acolo,întrebându mă cât de aproape eram de început.
Sunt unele posturi,unele scrieri,pe care nu le înțeleg deloc.în sensul că nu reușesc să vad{concret}ce ai ascuns tu în spatele rândurilor.Ai spus că e interpretabil ; dar nu pot interpreta nimic din asta.Dar îmi place (și imaginea)
RăspundețiȘtergereAi grijă de tine.:)
cuuum se cheama melodia de pe profil?
RăspundețiȘtergereMihai,să-mi zici când ajunge scrisoarea la tine. :)
RăspundețiȘtergeree ajunsă.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereOmule, cat de dor mi-a fost sa te citesc ! Stationez pe blogul tau de fiecare data cand vreau sa citesc pe cineva si sa inteleg doar ce vreau eu din simbolurile oferite. Textele tale sunt pline de simboluri. De data aceasta sunt oglinzile si inceputul.
RăspundețiȘtergereAm boala cu oglinzile, daca o sa mai citesti din lucrarile mele o sa gasesti des oglinzi.
RăspundețiȘtergereAici nu am nimic de subliniat, e echilibrat, e scurt, e condensat, e tragic, e plin de energie si mai ales pastreaza aerul urban pe care tii mortis sa il cosi in tesatura fiecarei lucrari
Începuturile sunt întotdeauna plăcute,frumoase..intense
RăspundețiȘtergere