M-a privit din dormitor cu ușa între deschisă și mi-a zis: ”Du-te băi artistule să dormi. Viața ți-e veșnică!”. Nu aveam ce să fac. Nu îmi era somn. Mi-am pus vesta de salvare și m-am aruncat în lume. Cafea dimineața. După amiaza și multe seara. Multe cât cuprind. Îmi târăsc bocancii până acasă și-mi place să dorm încălțat...
Pagini
marți, 21 decembrie 2010
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)


16 comentarii:
:)
esti artist , fie ca recunosti sau nu .
De-asta te iubim noi
>:D<
vacanta placuta mihai....
*du-te
hey, scuze. era dimineață. poate prea dimineață :).
super genial..
chiar nu e nimic genial în asta :))
Din orgoliu refuz să te numesc artist, scriitorule !
dar nici măcar nu m-am referit la mine. prefer să spun că e vocea unei femei despuiate într-o casă bătrânească.
Cu zahar sau fara?
Mihai, stiu..Simte-te onorat pentru ca nu te numesc artist, am ceva mai bun pentru tine.
Ma bucur ca nu sunt singura careia ii place sa doarma incaltata . E atat de real !
nu-mi place...
Mi-am schimbat blogul.
viata vesnica? roaga-te la zeii cafelei sa te tina in viata, eu ma rog in fiecare seara si la fiecare ceasca de cafea:))
da sincer ce parere au fetele despre tine ca dormi incaltat:))?
Păi. probabil nu una prea bună. Dar îmi pasă?
Trimiteţi un comentariu