îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

luni, 6 decembrie 2010

privire infinită




                 Știam că am dormit răsucit azi noapte.
                         Azi e o dimineață, iar fără cafea, în care mi-am verificat bocancii și nu am găsit nimic. Adio spirit de altă dată. Adio sărbători.
                         Am intrat în cadă cu gândul să fac un duș. Furtunul m-a cuprins de gât, șold și mâini. Apa nu vroia să-mi șteargă lacrimile, și nici părul, și nici pieptul.
                          Am plecat gol în pat, mi-am trântit ușa și mi-am luat laptopul în brațe.
                          Te-am privit cum nu te-a privit nimeni. Aseară am stat cu tine cum nu am stat nimeni.
                          Vezi pătrățelele alea goale? Urmează să fie completate.


                                       Vrea ca lumina să mă lumineze de data asta. Vreau să nu mai fiu așa.
                                                                Și m-am schimbat. (probabil ptr totdeauna)


             

14 comentarii:

  1. şi privind-o ai devenit de fapt acel nimeni...numai al ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Referitor la prima parte, devine atat de enervant ca acea atmosfera, atat de frumoasa si feerica odata, acum s-a stins...

    RăspundețiȘtergere
  3. hei..orice schimbare duce undeva. şi poate la anu’ te vor aştepta numai surprize-n bocanci. frumos de tot, oricum.

    de asemenea mulţumesc mult de tot de comentariu! cât despre ‚votcă’, tot arzând-o pe blog-ul tău, mi-a rămas în cap ca şi cum aşa s-ar zice normal, oricum dacă ‚românim’ cuvintele totu’ pare mai de efect, dar da, să o respectăm că bine zici dumneata:))

    RăspundețiȘtergere
  4. cati dintre noi toti , nu au zis ca "m-am schimbat.si poate ca de data asta de tot." pana acum ? Adica , mihai , hai sa recunoastem ca toti o zicem , si atunci cand realizam ca nu ne-am schimbat absolut deloc , sau in ceva mai rau decat eram inainte [gen mai sentimentali , sau mai usor de ranit ] , cat suntem de dezamagiti de noi?
    Pana mea , poate vorbesc decat in numele meu..... dar stiu ca nu sunt singura care trece prin faze de genul asta , sau cel putin cred ca stiu.
    >:D< Take care

    RăspundețiȘtergere
  5. mie, spre deosebire de tine, chiar îmi place melodia ta :))

    cât despre post, îmi pari cam prea-dulce-îndrăgostit.

    RăspundețiȘtergere
  6. iese din normal ....in jurul cui gravitezi ??

    RăspundețiȘtergere
  7. stai. stai. tu haos organizat, în ce sens să gravitez? gravitez în jurul nimicului. dar câteodată mă mai îndrăgostesc și eu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce pot sa spun, daca nu afara, macar pe blog sa ninga.

    RăspundețiȘtergere
  9. ..scrie o poveste , incepe cu ,,A fost odată..,si lasă imaginatia sa o ia razna ...printi,regine,servitori,pitici,castele,idile de iubire ,hai ,incearcă si asa , o poveste nu este greu ...haiiii

    RăspundețiȘtergere
  10. NICIODATĂ NU SPUNE ,,ADIO,,

    RăspundețiȘtergere
  11. ii dragut cum lasi senzatie de detasare cand colo e un imbold puternic de abandon neconditionat, ceva miserupist, parca esti victima propriei tale viziuni defectuoase, da iti zic sincer asta numa privire infinita nu-i e o perspectiva tare limitata. dar e bine ca te-ai schimbat daca e asa cum zici, constientizarea e primul pas catre evolutie

    RăspundețiȘtergere
  12. -Să știi Raizen, că sunt victima propriei mele viziuni defectuoase. Aș adăuga idee de prețuire :). Dar mereu acel indiferent o să fie prezent. (da, poate m-am schimbat).

    -E bine dacă tu măcar vezi pătrățele.

    RăspundețiȘtergere
  13. atat de frumoasa imaginea. si atat de frumos..scris

    RăspundețiȘtergere