îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

miercuri, 29 decembrie 2010

00;53



                 Ascultăm roșul cum se scurge în pahar, noapte de noapte, și cum zi de zi roșul devine albastru sau altă culoare, și voi fetele îl luați și îl dați pe la ochi. Noi nu ne dăm seama, noi știm un lucru: roșul indiferent de ce culoare a fost va sfârși curgând prin vene. Vă place să ne luați sângele să-l gustați să-l turnați să să vă machiați cu el. Știu... Și noi ne gândim câteodată să vă facem niște cercei din butoanele tastaturii și să vă oferim astfel un cadou de ziua voastră. 

                    ”Salut florilor.

                            Salut și ție.”


                                        Același trip de căcat de câteva zile încoace. Salut florile, închid ușa și dorm. Merg de-a bușilea dimineața să beau apă, și tot de-a bușilea și la fel de tripat și la fel de dimineață vin înapoi și doresc să dorm ca porcul. Dar nu prea îmi reușește. Mersul de-a bușilea e chiar bun. Cu excepția pragurilor. Când de abia deschizi ochii să vezi dacă florile-ți dorm, cam uiți de praguri, dar, după un timp de învinețești și nu prea ar fi ok să apari cu câteva vânătăi dimineață să nu îți amintești de unde sunt. Vânătaia ca vânătaia, dar să nu răsucească soarta sângelui legata parcă de tine, o vânătaie distruge sângele pur. Pe care fetele îl machiază pe ochi și ți-l afișează în unele seri. Același portishead în cele 2 paturi în care mă învârt. Acasă și în altă parte. În altă parte e o parte din mine, unde mă regăsesc seara și ascult roșul cum se scurge în pahar.  



20 de comentarii:

  1. "Același trip de căcat de câteva zile încoace" ti-am zis sa fumezi iarba de calitate nu cacaturi:))
    stateam io linistit asa bleg si blajin supradozat cu lamb of god,dream theater si eminem - pana cand am vazut iar faza cu
    ”Salut florilor
    Salut și ție.”
    am pornit un ras isteric de am trezit mortii nu stiu de ce pentru un motiv anume mi se pare groaznic de amuzanta toata scena anexa acestui "dialog"
    acuma ai fost foarte morbid, cu sangele cela drept machiaj - cum ramane cu aia de au sangele albastru?
    treaba cu mersu de-a busilea si vanataile cred ca o poti supranumi "perspectiva de taratoare/reptila"
    Ah si sa nu uit, ma scuzi ca sunt deosebit de transant, e o mostenire de familie mai mare catea decat moartea. Acuma na decat sa mint si sa te ridic in slavi, prefer sa iti spun sincer ce cred si ce imi place si ce nu imi place. La urma urmei nu-s eu cartarescu sau maiorescu sa critic, eu doar subliniez diverse caractere ale unei lucrari ce o citesc fie subliniatu mai obiectiv sau mai subiectiv. Cu alte cuvinte You're on to something there, keep up the good work!
    P.S. Mersi de aprecieri, poti sa te incumeti la oricare altele ca is multe si asteapta sa fie citite!

    RăspundețiȘtergere
  2. poza asta vroiam sa o pun si eu,mai demult.
    iar acest post se incadreaza la cele mai geniale,scrise de tine desigur.:) :*

    RăspundețiȘtergere
  3. AIUREA..........TI-I S-A URCAT LA CAP BĂIATU;

    RăspundețiȘtergere
  4. O ALTĂ AIUREALĂĂĂĂĂ..MARE....REVINO-TI CU PICIOARELE PE PAMIINT BĂIATU; OK? TRĂIESTI AICI NU PE ..LUNĂ

    RăspundețiȘtergere
  5. Iti citesc demult blogul.Respect ca indiferent de stare si mesaj reusesti sa scrii mereu uou!Aaaa da si am invatat sa mergem in picioare,incearca sa numai mergi de-a busilea oricat de greu ar fi.Important esa ramai in picioare:-??.Zic

    RăspundețiȘtergere
  6. E frig..şi îngheţăm dinspre inimă,către exterior.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cine spune asta? un simplu ”a”?

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonimul nu știe să aprecieze un alt sens al imaginației sau al profunzimii?Putem să trăim unde vrem noi atâta timp cât o facem ; de unde știi,dragă anonimule,că luna nu a venit la noi?
    Bravo Mihai.Sângele încă LE pulsează pleoapele.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu, nu e un simplu "a".
    E frig..şi îngheţăm dinspre inimă,către exterior.
    Ne aleargă iarnă prin vene,viscol pe
    buze şi fulgi de zăpadă pe pleoape.

    Suntem atât de răi,c-am înăcrit măcrişul,şi-aşa geloşi,c-am desfrunzit copacii.
    *Că decembrie se întoarce mereu la fel de dureros.
    *Că,prinşi în tristeţea noastră,mii de nuanţe se înfăşoară, vii, în eşarfe, în jur.
    *Că oamenii care visează nu sunt nimic altceva decât proşti.
    *Cât de mult visăm.
    ...nici măcar nu ne dăm seama.

    RăspundețiȘtergere
  10. La multi ani ..si poate pe viitor nu uiti sa mai scrii ceva da? numai bine ,ia o pauza apoi apucă-te de scris ...mai serios ok? baftă la carte .....te salut

    RăspundețiȘtergere
  11. rătăcesc şi eu pe blogul tău, scuzaţi deranjul.

    RăspundețiȘtergere
  12. să fie roşu în pahare, îţi recomand şi eu puţină reculegere.

    RăspundețiȘtergere
  13. REDRESEAZĂ-TE....NU MAI PATINA , SCUTURĂ-TE DE TOT CE SEAMĂNĂ A ,CĂPUSE, SI FII TU ACELA PE CARE IL STIM ,ACELA CARE SCRIE SI ASCULTĂ...REVINO-TI...CREDE-MĂ..ACUM CIND NU-I PREA TIRZIU...

    RăspundețiȘtergere
  14. wow cite comentarii amuzate...de parca toti ar stii ce ai stiut tu cind ai scris...eu recunosc,nu stiu.dar ceea ce stii tu trebuie sa fie vreun secret suprem pe care ti l-a soptit ingerul tau lipit pe perete.pt ca locul tau e acolo printre stele.ceea ce scrii tu e...minunat:).pur si simplu.

    RăspundețiȘtergere
  15. mhm.interesant,dar îmi place cum ai scris.

    RăspundețiȘtergere
  16. cand te gandesti cat de mult ne dorim unii 2 paturi. si cand se ajunge la 1, ne rugam sa mai gasim 1. sunt 3 acum oare?

    RăspundețiȘtergere