îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

duminică, 29 august 2010

Seara târziu.

         


            Respirația ei pe umărul meu stâng, înclinat spre a o săruta... fiorii ce adesea îmi schimbau triologia minții, răspunsul la întrebarea nerostită, apa ce picura pe nisipul de abia așternut. pătura ce ne învelește ascunde gemete cu jumătate de gura spuse. mâinile în continuare se joacă în jurul buricului... ochii sunt închiși deja? toatea astea fac parte din tine? 




 Există oare visul perfect? 

8 comentarii:

  1. "gemete cu jumătate de gura spuse", incerc sa-mi imaginez sunetul unor astfel de gemete.

    RăspundețiȘtergere
  2. visul e intotdeauna perfect. asta e calitatea lui primordiala.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu sunt indeajuns de femeie ca sa il merit. :) el merita altceva, lucruri mari!lucruri la care eu aspir dar niciodata nu voi ajunge...

    RăspundețiȘtergere
  4. care este triologia mintii tale?

    RăspundețiȘtergere
  5. Exista oare visul Greu de spus...caci tunci cand crezi ca este ceea ce iti doreai, realizezi ca nu e totul perfect, ca trebuiesc mutate piesele sau schimbat decorul.

    RăspundețiȘtergere
  6. eu zic că da, există visul perfect.nu şi împlinirea lui întocmai.

    visul meu, singurul perfect, este să fac dragoste sub cerul liber. dragoste, privind cerul plin de stele.

    RăspundețiȘtergere