Ți-am furat poza asta din separeul verilor petrecute cu mine. Unde gâtul îți e încordat gata de o altă ceartă. Mâna-și acoperă ochii. Mâna vede, are ochi și nas. iar pe față-ți tresar decât buzele și coșii. Urechile n-aud. Ele simt vibrațiile șoaptei mele. Șoapta mea e departe. și urlă. da, soapta-mi urlă. și nimeni nu știe asta. nimeni nu știe nimic, Patri.
Pagini
sâmbătă, 14 august 2010
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)


7 comentarii:
..nimeni nu stie nimic..
ce draguut:D
nu stiu, nu stiu, nu stiu de-astea :)) sper ca stii video-ul :-s
Nu ştiu dacă postarea are ca idee o tentă de fericire, pentru că eu una, am citit-o de trei ori şi mi se pare groaznic de tristă, mai ales ultima parte în care ai accentuat acel ''și nimeni nu știe asta. nimeni nu știe nimic, Patri. ''
:) Am simţit în cuvintele tale oarecare tristeţe sau dor...
I'm a broken biscuit...Careful not to crush me. :)În piesa asta l-am pierdut pe omul la care am ţinut cel mai mult.
Eu nu mai am o parte din el, deloc. :)
In nici un caz fericire...din pacate....
..dar....acum stim noi...
Trimiteţi un comentariu