Unii oameni se cred geologi. Alții colecționari. Eu nu mă cred nici măcar om.
Din 7 în 7 ani este purificat zâmbetul unui om, ales aleator. Astăzi a venit rândul lui Page (se citește: Peigi, cu accent pe primele 3 litere) . Page nu are sex. Adesea vorbim despre el ca și când ar fi o femeie. Fiindcă sună sexy o tipă Page îmbrăcată în costum de baie care să nu-i cuprindă fundul și sânii. (așa chiar sună sexy, dar ea, din câte îmi aduc eu aminte, are sânii mici). Noțiunea de bază la care apelează în fiecare zi de viață este următoarea: ca să dăm de izvor nu trebuie să săpăm în sute de locuri ci doar să scobim un pic pământul.
Acesta a fost profilul Page. Eu o iubesc.
Page nu e nebună și nici creatorul ei nu e. Așa cum spunea și Caragiale, simt enorm și văd monstruos... ar fi sinucidere curată în tot universul meu de etichete colorate să-l cred. În fond, asta a fost o exprimare absurdă a unor cuvinte cu înțeles neînțeles. Las postul Europa Fm să-mi gâjâie în continuare creierii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu