Mă ridic din prezent și mă împiedic. mereu am crezut despre mine că eu gândesc triunghiular și-n același timp voi ajunge de plictiseală să număr treptele spre iad. îmbrățișând nimicul cu o valiză deschisă.
să-ți spun ceva:
- nu există scurtături spre fericire.
Acum mă crezi?
# noi uităm până la urmă, cufundați de banalitățile tragice ale vieții, să fim oameni!
# noi uităm de asemenea ce înseamnă puritatea, brăzdată de mult prea puține ori și închisă, în mintea noastră - în ceaiul tristeții noastre, amestecat cu zahărul pudră, mult prea rafinat pentru a-l simți pe palmele noastre, mult prea muncite, și prea puțin distrate, prea puțin îngrijite, prea puțin fericite.
# noi uităm, în cel mai nefericit caz, ce înseamnă viața.
# dar cel mai important lucru: noi uităm totuși să mergem într-o cafenea și să discutăm.
DE CE?
(nici eu nu știu răspunsul!)
Mi-am umplut încă o dată paharul și am băut sec. SEC! mai sec decât sexul prost de care am parte. mai sec decât uscăciunile deșertului. Fiindcă secul nu e un mister și nici o povară. E doar un moment de reculegere. E ca un masaj franțuzesc. pe care nu îl vrei, dar îl aștepți. E secul din pieptul tău și din părul tău. e secul din țigarea aprinsă pe mansardă dimineața, de care nu ai chef, dar totuși te înduri a o fuma.
E doar sec. și secul e rău.
Revista Atitudini
6 comentarii:
Va invitam cu bucurie alaturi de noi la http://cititordeproza.ning.com/
Cu respect si prietenie
dacă nu există destin, cum se poate justifica fericirea?
Destin existent sau inexistent, dar raspunzator de fiecare strop de fericire sau nefericire pe care-l gustam.
Sincer, niste cuvinte grele venite de la un pusti fara experienta ca tine...
plictiseală... cuvânt greu pentru fericire
btw, nice song :D
frumos.:)
Trimiteţi un comentariu