făcu milioane de pași până să ajungă la casa aceea. ținea în mână un buchet de trandafiri, mult prea ofiliți. căci timpul trecu. iar el nu sesiză. fata nu mai era acolo, chiar dacă acolo o lăsase ultima oară. el avea ochii înlăcrimați și barba crescută.
ea? a rămas doar cu amintirea.
ah cate amintiri imi trezesc randurile astea...superb.cred ca stii deja ca scrii absolut superb! spui ceea ce si eu simt uneori, dar mie nu imi vine sa scriu despre ...nu mereu.
RăspundețiȘtergere