îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Nu

nu, încă nu a plouat. dar aștept ploaia. aștept zilele acelea de vară, promise, în care vom ajunge la mare. ne vom arunca în apă. în care ne vom imagina că în mare există rechini. vom lucra. vom consuma toți banii pe prostii. ne vom distra.
aștept cu nerăbdare să învăț să merg pe apă. să mă stropesc de unul singur. să mă îngrop în nisip. să mă fac negru iar. să merg dimineața cu tine pe plajă, singuri, doar noi doi, noi doi și o apă...
să ajungem noaptea amețiți în camera de hotel, și să dormim fără să ne mai uităm unul la altul, de parcă am fi sătuli. iar ziua următoare să o luăm de la capăt.
vreau sa-ți dăruiesc un balon, fiindcă aici în Ploiești nu găsești baloane, din alea, speciale, cum numai la mare găsești. să îți pun o înghețată în cap, pentru toate ce mi le-ai făcut.
să stau cu tine, la un răsărit. apoi la un apus. să bem o bere. rece. și să mâncăm multe gogoși. să facem poze, apoi să le inserăm fiecare pe blog. să ne strâmbăm. să alergăm. să fim singurii de pe plajă care stau în ploaie.
să ne holbăm la un magician, cu ale sale mișcări regizate. să aruncăm banii pe brățări. și pe un portret. unul cu tine. din totdeauna mi-am dorit unul. eu nu sunt în stare să-ți fac. iar dacă încerc vei râde de mine.
vreau să ajung, într-o zi, acolo unde mi-am promis. acolo unde tu nu vei mai avea parfumul tău, ci vei mirosi a alge verzi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu