actorul

și el își ascundea tristețea sub o cămașă în carouri. era actor. însă piesa lui de teatru se apropia de sfârșit. parcă scenaristul vieții lui i-a introdus o secvență în care trebuia să înfrunte viața și să-și aștepte moarte. cu nasul scurs. ochii închiși. și riduri aplatizate pe frunte, dă din cap și acceptă. avea un medalion de aur la piept, biblia în buzunar și multă credință în suflet. ținea o umbrelă, ca acele milioane de molecule de apă să nu-i șteargă menirea. era conștient de ce vroia să facă. știa că nu mai este iubit. își dorea chiar și un copil. dar viața i s-a scurs. parcă dintr-o dată una peste alta nu-și mai dorea nimic, decât liniște. în ceruri.
își făcu cruce, își șopti ”Amin” și-și făcut vânt.