îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

joi, 30 aprilie 2009

Ti-as da o floare

E dupa-amiaza, putin trecut de ora 2, stau, ma gandesc, planific, si tot visez. Daca ti-as da o floare, cum ai reactiona? De la sute de km departare, a-si veni pentru tine, a-si vrea sa te vad. Tu nu stii, habar nu ai cat tin eu la tine, nici nu ai de unde, poate ca nici macar nu ma cunosti, probabil ca nu m-ai vazut in viata ta. Dar, am visat ceva.
In visul meu, totul se implinea. Eram pe o strada, frunzele cadeau, caci era toamna timpurie... Ploua, sau macar dadeau cativa stropi, iar vantul batea viscolit, era intunecat, si cu toate acestea, floarea era in perfecta stare, probabil o stare de amorteala, poate ca era si ea nerabdatoare sa vada la cine ajunge.
Mereu imi amintesc partea asta: se intunecase, cerul era negru, plumburiul strazii ascundea orice umbra, veneai, acoperita de o umbrela, caci nu vroiai ca parul tau sa se ude si nici machiajul sa ti se scurga pe obraji. Te apropiai, parca plangeai, dar tu zambeai din inima, intr-un septembrie tarziu... Ochii tai parca nu se mai opreau din contrastul culorilor... mana ta parca vroia sa o atinga pe a mea... obrajii tai... buzele tale... totul, absolut totul era magnific.
Dar sa revenim la realitatea. Tipa sta la cateva sute de km departare, nu am vazut-o in viata mea, dar stiu ca ea exista. Chiar am vorbit cu ea si nu, nu in vise.
Cu toate acestea, a-si vrea sa ii dau macar o floare.

2 comentarii:

  1. Realitatea e distrugatoare de vise maah .
    Hai sai dam foc :]

    Dar da,frumos.

    RăspundețiȘtergere