Despre unele persoane știu totul.
Despre altele, prea puține.
Despre mine însă se știe îndeajuns.
M-am legat de scaun
copleșit de viziuni
am pierdut șirul zilelor
ștergându-ți buzele de lacrimi,
mă strigă copilăria
și mi-e frică, frică să mă-ntorc
în umezeală, căci pentru mine,
umezeala ucide.


8 comentarii:
ai scris. in sfarsit ai scris. ma uitam mereu aici sperand sa gasesc ceva nou. am un gol in stomac
frumoasă melodie
să nu speri şi să n-ai teamă
fricile se iau în braţe ca pe iubitele dorite
Sa te lasi coplesit de viziuni si sa-ti infrunti fricile, acum, ori niciodata.
...MĂ STRIGĂ COPILĂRIA... superb , bravo
me gusta :>
in sfarsit, eveniment! cum de nu am observat mai devreme..
ma bucur ca ai scris.
sa inteleg ca te simti ca un mic burete caruia ii e teama de umezeala, de amintiri, de tot ce e vechi si dureros. te-ai innoit si vrei sa fii lasat in pace. corect?:)
ai spus bine...
cam vechi comentariile pe aicii ..ceea ce inseamnă că nici nu mai ai ce comenta ...nu-i asa?nu te lasă rugat ,nu mai transpira,si nu uita că si aici daca ai inceput competitia trebuie să o termini ...si vin cu rugamintea ..să mai scrii ..fă-ti timp si mai uita-te si pe aicii....
Trimiteţi un comentariu