Murmură poteci
și noaptea coboară-n fântână în timp ce
fulgerele desenează castele în umbra ochilor tăi.
Reacționez plăcerilor de afară și spiritelor închise în mine
reacționez emoțiilor estetice, fără concept de valoare,
repar suflete în timpul liber
și mă limitez la mușcatul buzelor în zilele lui septembrie.
i-am refuzat să o ascult.
i-am refuzat cafeaua în dimineața aceea.
Seara, mi-a luat capul și am plâns.
# noi uităm până la urmă, cufundați de banalitățile tragice ale vieții, să fim oameni!
# noi uităm de asemenea ce înseamnă puritatea, brăzdată de mult prea puține ori și închisă, în mintea noastră - în ceaiul tristeții noastre, amestecat cu zahărul pudră, mult prea rafinat pentru a-l simți pe palmele noastre, mult prea muncite, și prea puțin distrate, prea puțin îngrijite, prea puțin fericite.
# noi uităm, în cel mai nefericit caz, ce înseamnă viața.
# dar cel mai important lucru: noi uităm totuși să mergem într-o cafenea și să discutăm.
DE CE?
(nici eu nu știu răspunsul!)
Mi-am umplut încă o dată paharul și am băut sec. SEC! mai sec decât sexul prost de care am parte. mai sec decât uscăciunile deșertului. Fiindcă secul nu e un mister și nici o povară. E doar un moment de reculegere. E ca un masaj franțuzesc. pe care nu îl vrei, dar îl aștepți. E secul din pieptul tău și din părul tău. e secul din țigarea aprinsă pe mansardă dimineața, de care nu ai chef, dar totuși te înduri a o fuma.
E doar sec. și secul e rău.
Revista Atitudini
57 comentarii:
dar sufletul tău îl repari în timpul liber?:)
ai o leapsa la mine pe blog :>
Bună Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ascultawhisper sau un email ascultawhisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!
perfecta, perfecta, perfecta postarea asta!
"repar suflete în timpul liber
și mă limitez la mușcatul buzelor în zilele lui septembrie."
ma 'foarte' regasesc.
atunci, mai mult ca sigur că de al tău are grijă altcineva, legea compensaţiei, amice.
în seara asta trebuie să fiu la OCS.sunt supărată.
foarte posibil.
dar uite ca tu exprimi lucrurile astea (posibil banale) in asa fel incat ma regasesc.
si eu am un tic sau nu stiu cum sa-i zic...ca-mi musc mereu buzele.
si in vechiul meu blog era in fiecare postare elementul asta cu muscatul buzelor.
da...
iniţial, trebuia să stăm cu cortul, dar cum s-a făcut frig tare şi am înţeles că a şi nins, am căutat cazare.în ultimele zile, ce-i drept.
şi nu am găsit nimic.full peste tot.
înseamnă că nu avem aceleaşi surse.
i-auzi.bravo ei.data viitoare să-i zici să te ia şi pe tine:P
trăiască Breaza!:))
chiar trebuie sa-ti calci in picioare valorile morale ca sa fii diferit? nu cred.
cred ca principiile inseamna personalitate.
si nici nu cred ca orice om poate fi diferit atunci cand vrea. sunt oameni care pur si simplu sunt diferiti, sau pot fi diferiti.
sunt altii blocati in banalitate, in comoditate, care nu pot si nici nu o sa fie vreodata diferiti.
ai spus "Banalitatea face viața. Diferitul te scoate din ea."
eu nu cred in banalitate. poate sunt si eu diferita.
cat despre treaba cu respiratul...daca stau sa ma gandesc prea mult la asta, da. incepe sa nu mai fie un tic. cand eram mica faceam des asta. incercam sa respir mai des sau mai rar. pana la urma uitam si devenea iar tic.
imi musc buzele cand sunt agitata sau suparata;
dau din piciorul drept cand sunt nervoasa(de obicei in timpul orelor);
cand aveam parul lung imi treceam mereu suvite peste buze, acum imi invart suvite de par in timp ce citesc;
imi rod lacul de pe unghii...
cam atat imi amintesc acum.
ticurile nu sunt punctul meu forte. :)
why not?
ce ţi-a făcut ţie Breaza, tinere domn?
atunci..pai tu la ce te referi prin tic?
tic asa propriu-zis sau gest care ne caracterizeaza?
pentru ca ticurile propriu-zise nici nu stiu daca pot fi foarte iesite din comun...
tu ce ticuri ai?
:))
eşti şi tu superficial, nu ştiu de ce credeam contrariul.
eu fac progresii aritmetice din numerele masinilor, sau de la reclamele din oras.
cand eram mica si stateam in neamt erau pietruite strazile si incercam mereu sa calc pe un anumit numar de patratele.(inca fac asta de cate ori merg pe drum pietruit)
tu ştii mai bine.
pe mine mă enervează Ploieştiul pentru că vara, spre exemplu, nu încape vorbă ca o fată să meargă mai...să zicem, lejer îmbrăcată pe stradă, fără să i se arunce tot felul de "apropouri" verbale.
Prietena ta exagerează.Sau poate chiar a avut norocul să dea numai peste oameni din ăştia, care oricum nu am înţeles cum sunt (din câte ai spus tu), dar bănuiesc că-i de bine.
Dar cum ştii şi tu...orice copac îşi are uscăturile.Şi Breaza la fel.
pai da. imi numar pasii si mi-i reglez ca sa incapa. si ma uit la patratele si numar numar pana ajung pe vreo strada aiurea si ma trezesc dupa nu stiu cat timp ca habar n-am cum am ajuns acolo.
adica ma concentrez la patratele si pasi pana nu mai vad in jurul meu.
anul trecut aveam chestia asta cu tot felul de gesturi/locuri/oameni/intamplari/mirosuri oprite pe loc.
reticenţe subversive
sau
refuzarea incipientă a necunoscutului
ştiu, ştiu.
probabil ca da...
multi nici nu realizeaza ca le au.
eu inca ma mai mir de mine.
okei:)whatever.
nu stiu.
mereu mai realizez ceva de care nu stiam...
si daaa sunt destul de multe strazi pavate prin bucuresti...si daca nu sunt ma iau dupa borduri. :)) e iremediabil.
pe lipscani e cel mai bine...ca sunt stradute ori pietruite ori pavate...patratele mai mari asa.
liber mason sau ce?
de-ăsta îmi eşti?
şi totuşi...despre ce am vorbit până acum?:))
Off topic:deşi s-ar putea să fiu în topic, who knows?
mă enervează reclamele-astea de la tine de pe blog.mi se pare că nu merg deloc cu Ave Maria.
nimicul e ceva impalpabil, dar din nimic se clădesc lucruri mari. ce aberaţie,ce paradox!
da, Teona.
si am 17 ani. (suna bine 17)
iar tu esti Mihai si aaai...cati ani?
ah, ce-mi place să mi se spună că am dreptate:D
chiar când nu am.mereu îi zic prietenului meu că am dreptate.chiar când ştiu că nu am.un fel de misoginism feminin.chiar dacă nu există termenul ăsta pentru femei, îl adopt.
mie îmi place că eşti sensibil.şi nonconformist.te admir.
la mine 16 a fost cam uratel.
m-am bucurat cand am facut 17 ca s-a terminat. :D
sper sa fie mai cu noroc la tine.
avem, n-avem, ideea e, într-adevăr, să înghiţi în sec când o femeie e cu gura mare. altfel e de rău:))
mulţumesc frumos.oricum, am avut de la început tendinţa să te cred pe cuvânt.spre deosebire de alte persoane, insufli încredere.
reverenţă.
good point.
i was never faithful and i was never one to trust:D
deci, până acum, toate complimentele tale la adresa blogului meu au fost vrăjeli?:))
a fost nu stiu...un an depriamnt.
fara prieteni, fara iubit.
au fost ceva relatii...dar seci si cam fara rost.
multe certuri cu familia si asa mai departe...
prea putine lucruri "de bine".
dezamagiri, plictiseala, lipsa de inspiratie, inutilitate si asa mai departe.
am văzut, am văzut.:D
are şi un loc...aşa...privilegiat în blogrollul tău.şi sunt făarte mândră de asta.
foarte*
Sentimente transpuse in cuvinte? Cum se face ca de cate ori sunt doar eu cu mine simt o mie de lucruri si le pot descrie, le pot spune pe nume, insa pe urma,nu mai pot descrie nici ceea ce gandesc in momentul de fata? Ei bine,se pare ca tu reusesti.Si faci o treaba foarte buna chiar. Bravo!
@ Bodah : "un fel de misoginism feminin" ar fi putin feminism...desi alta ar fi definitia reala a cuvantului :)
I hope so...
Hei Mihai.Scuze că nu ţi-am mai răspuns ieri, dar am scris pe fugă postul şi am plecat la un grătar de la care abia acum m-am întors.
well
despre Matei, nu se vrea a fi neapărat un roman, ci simple reflecţii.Doar că eu sunt puţin "uşuratică" la nivelul prozei, şi mă folosesc de numele lui pentru a nu fi nevoită să dau explicaţii când mă întreabă lumea De ce ai scris aia şi ailaltă?
e alter-egoul meu.scrie acolo pe unde pe pagina mea.
cât despre ultimul post...nu ştiu dacă va avea vreo continuare, mi-a fost un gând de-un minut.continuarea e oarecum evidentă...e o ironie neagră...probabil G. va sfârşi undeva într-un viitor apropiat vârstei de 18 ani sau nu ştiu.atunci când sunt izgoniţi tinerii cu deficienţe din orfelinate.va trebui să-şi găsească ceva de muncă pentru a se întreţine, dar constrângerile şi prejudecăţile sociale îi vor da cu şutul de la bun început.
undeva*
te deranjează așa tare? :)))
hmmm...mă poate condamna cineva pentru asta?
m-am ascuns eu în spatele unor sentimente mari, de ce nu aş face-o şi în spatele unui personaj fictiv?
hugs.
@ I am Bia: misandrie e termenul.
:)yep.
Ultimul vers are ceva aparte... Luarea capului si plansul le pot asemana cu durerea ce macina osul din jurul gandului ce il tii inchis intr-o colivie.. iar cand este prea tarziu sa-i dai drumul sa zboare, osul te macina din ce in ce mai tare si face sufletul sa dispara...
cred ca am aberat, dar asta cred eu referitor la ultimul vers
mai dă-mă naibii:))
de unde atâta?chiar aşa dubioasă sunt?
poza oricum e aeriană.încercam să fac pe interesanta.
eram în gară, pe la 11 noaptea, aşteptam trenul spre mare:P
aş fi vrut eu.era doar unul din cele 5 degete de la mâna dreaptă.
uh...ăăă, okei(?!)
noapte bună.
păi de ce măi?
sau somnul are probleme cu tine?
mă, înseamnă că nu ţi-e somn.
resemnează-te sau sinucide-te!:))
chiar aşa?
de ce?ai încercat vreodată sau cum?
ştii?
e absurd să vorbim aşa.există Yahoo Messenger pentru conversaţii din astea...lungi.
deci, dacă vrei să vorbim, sunt on pe mess.
"și mă limitez la mușcatul buzelor în zilele lui septembrie."
me too.
Iona
Cel mai mult acum pe blog, imi place melodia. Ai gusturi bune la muzica:> Si textul de mai sus are in substrat niste sentimente sincere:)... Dupa cate mi-am dat eu seama:D
Ultima parte e un fel de cutremur Efo5...
:)Nu mai am cuvinte...cred că e primul text pe care l-am citit cu lacrimi în ochi...
i do it all the time :).nu numai in septembrie.
cuprinzi bine esenţa. frumos, frumos, frumos
Trimiteţi un comentariu