îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

vineri, 3 septembrie 2010

Culoare




           Murmură poteci

și noaptea coboară-n fântână în timp ce

fulgerele desenează castele în umbra ochilor tăi.

Reacționez plăcerilor de afară și spiritelor închise în mine

reacționez emoțiilor estetice, fără concept de valoare,

repar suflete în timpul liber

și mă limitez la mușcatul buzelor în zilele lui septembrie.

      i-am refuzat să o ascult. 

i-am refuzat cafeaua în dimineața aceea.

Seara, mi-a luat capul și am plâns.




49 de comentarii:

  1. dar sufletul tău îl repari în timpul liber?:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
    Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
    Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
    Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
    Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ascultawhisper sau un email ascultawhisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
    Mulţumesc,Cu stimă Vlad!

    RăspundețiȘtergere
  3. perfecta, perfecta, perfecta postarea asta!
    "repar suflete în timpul liber
    și mă limitez la mușcatul buzelor în zilele lui septembrie."
    ma 'foarte' regasesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. atunci, mai mult ca sigur că de al tău are grijă altcineva, legea compensaţiei, amice.

    în seara asta trebuie să fiu la OCS.sunt supărată.

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte posibil.
    dar uite ca tu exprimi lucrurile astea (posibil banale) in asa fel incat ma regasesc.
    si eu am un tic sau nu stiu cum sa-i zic...ca-mi musc mereu buzele.
    si in vechiul meu blog era in fiecare postare elementul asta cu muscatul buzelor.

    RăspundețiȘtergere
  6. da...
    iniţial, trebuia să stăm cu cortul, dar cum s-a făcut frig tare şi am înţeles că a şi nins, am căutat cazare.în ultimele zile, ce-i drept.
    şi nu am găsit nimic.full peste tot.

    RăspundețiȘtergere
  7. înseamnă că nu avem aceleaşi surse.

    i-auzi.bravo ei.data viitoare să-i zici să te ia şi pe tine:P
    trăiască Breaza!:))

    RăspundețiȘtergere
  8. chiar trebuie sa-ti calci in picioare valorile morale ca sa fii diferit? nu cred.
    cred ca principiile inseamna personalitate.
    si nici nu cred ca orice om poate fi diferit atunci cand vrea. sunt oameni care pur si simplu sunt diferiti, sau pot fi diferiti.
    sunt altii blocati in banalitate, in comoditate, care nu pot si nici nu o sa fie vreodata diferiti.
    ai spus "Banalitatea face viața. Diferitul te scoate din ea."
    eu nu cred in banalitate. poate sunt si eu diferita.
    cat despre treaba cu respiratul...daca stau sa ma gandesc prea mult la asta, da. incepe sa nu mai fie un tic. cand eram mica faceam des asta. incercam sa respir mai des sau mai rar. pana la urma uitam si devenea iar tic.

    RăspundețiȘtergere
  9. imi musc buzele cand sunt agitata sau suparata;
    dau din piciorul drept cand sunt nervoasa(de obicei in timpul orelor);
    cand aveam parul lung imi treceam mereu suvite peste buze, acum imi invart suvite de par in timp ce citesc;
    imi rod lacul de pe unghii...
    cam atat imi amintesc acum.

    RăspundețiȘtergere
  10. ticurile nu sunt punctul meu forte. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. why not?
    ce ţi-a făcut ţie Breaza, tinere domn?

    RăspundețiȘtergere
  12. atunci..pai tu la ce te referi prin tic?
    tic asa propriu-zis sau gest care ne caracterizeaza?
    pentru ca ticurile propriu-zise nici nu stiu daca pot fi foarte iesite din comun...
    tu ce ticuri ai?

    RăspundețiȘtergere
  13. :))
    eşti şi tu superficial, nu ştiu de ce credeam contrariul.

    RăspundețiȘtergere
  14. eu fac progresii aritmetice din numerele masinilor, sau de la reclamele din oras.
    cand eram mica si stateam in neamt erau pietruite strazile si incercam mereu sa calc pe un anumit numar de patratele.(inca fac asta de cate ori merg pe drum pietruit)

    RăspundețiȘtergere
  15. tu ştii mai bine.
    pe mine mă enervează Ploieştiul pentru că vara, spre exemplu, nu încape vorbă ca o fată să meargă mai...să zicem, lejer îmbrăcată pe stradă, fără să i se arunce tot felul de "apropouri" verbale.

    RăspundețiȘtergere
  16. Prietena ta exagerează.Sau poate chiar a avut norocul să dea numai peste oameni din ăştia, care oricum nu am înţeles cum sunt (din câte ai spus tu), dar bănuiesc că-i de bine.
    Dar cum ştii şi tu...orice copac îşi are uscăturile.Şi Breaza la fel.

    RăspundețiȘtergere
  17. pai da. imi numar pasii si mi-i reglez ca sa incapa. si ma uit la patratele si numar numar pana ajung pe vreo strada aiurea si ma trezesc dupa nu stiu cat timp ca habar n-am cum am ajuns acolo.
    adica ma concentrez la patratele si pasi pana nu mai vad in jurul meu.
    anul trecut aveam chestia asta cu tot felul de gesturi/locuri/oameni/intamplari/mirosuri oprite pe loc.

    RăspundețiȘtergere
  18. reticenţe subversive
    sau
    refuzarea incipientă a necunoscutului
    ştiu, ştiu.

    RăspundețiȘtergere
  19. probabil ca da...
    multi nici nu realizeaza ca le au.

    RăspundețiȘtergere
  20. nu stiu.
    mereu mai realizez ceva de care nu stiam...
    si daaa sunt destul de multe strazi pavate prin bucuresti...si daca nu sunt ma iau dupa borduri. :)) e iremediabil.
    pe lipscani e cel mai bine...ca sunt stradute ori pietruite ori pavate...patratele mai mari asa.

    RăspundețiȘtergere
  21. liber mason sau ce?
    de-ăsta îmi eşti?

    şi totuşi...despre ce am vorbit până acum?:))

    Off topic:deşi s-ar putea să fiu în topic, who knows?
    mă enervează reclamele-astea de la tine de pe blog.mi se pare că nu merg deloc cu Ave Maria.

    RăspundețiȘtergere
  22. nimicul e ceva impalpabil, dar din nimic se clădesc lucruri mari. ce aberaţie,ce paradox!

    RăspundețiȘtergere
  23. ah, ce-mi place să mi se spună că am dreptate:D
    chiar când nu am.mereu îi zic prietenului meu că am dreptate.chiar când ştiu că nu am.un fel de misoginism feminin.chiar dacă nu există termenul ăsta pentru femei, îl adopt.

    mie îmi place că eşti sensibil.şi nonconformist.te admir.

    RăspundețiȘtergere
  24. la mine 16 a fost cam uratel.
    m-am bucurat cand am facut 17 ca s-a terminat. :D
    sper sa fie mai cu noroc la tine.

    RăspundețiȘtergere
  25. avem, n-avem, ideea e, într-adevăr, să înghiţi în sec când o femeie e cu gura mare. altfel e de rău:))

    mulţumesc frumos.oricum, am avut de la început tendinţa să te cred pe cuvânt.spre deosebire de alte persoane, insufli încredere.
    reverenţă.

    RăspundețiȘtergere
  26. good point.
    i was never faithful and i was never one to trust:D

    deci, până acum, toate complimentele tale la adresa blogului meu au fost vrăjeli?:))

    RăspundețiȘtergere
  27. a fost nu stiu...un an depriamnt.
    fara prieteni, fara iubit.
    au fost ceva relatii...dar seci si cam fara rost.
    multe certuri cu familia si asa mai departe...
    prea putine lucruri "de bine".
    dezamagiri, plictiseala, lipsa de inspiratie, inutilitate si asa mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  28. am văzut, am văzut.:D
    are şi un loc...aşa...privilegiat în blogrollul tău.şi sunt făarte mândră de asta.

    RăspundețiȘtergere
  29. Sentimente transpuse in cuvinte? Cum se face ca de cate ori sunt doar eu cu mine simt o mie de lucruri si le pot descrie, le pot spune pe nume, insa pe urma,nu mai pot descrie nici ceea ce gandesc in momentul de fata? Ei bine,se pare ca tu reusesti.Si faci o treaba foarte buna chiar. Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  30. @ Bodah : "un fel de misoginism feminin" ar fi putin feminism...desi alta ar fi definitia reala a cuvantului :)

    RăspundețiȘtergere
  31. Hei Mihai.Scuze că nu ţi-am mai răspuns ieri, dar am scris pe fugă postul şi am plecat la un grătar de la care abia acum m-am întors.

    well
    despre Matei, nu se vrea a fi neapărat un roman, ci simple reflecţii.Doar că eu sunt puţin "uşuratică" la nivelul prozei, şi mă folosesc de numele lui pentru a nu fi nevoită să dau explicaţii când mă întreabă lumea De ce ai scris aia şi ailaltă?
    e alter-egoul meu.scrie acolo pe unde pe pagina mea.

    cât despre ultimul post...nu ştiu dacă va avea vreo continuare, mi-a fost un gând de-un minut.continuarea e oarecum evidentă...e o ironie neagră...probabil G. va sfârşi undeva într-un viitor apropiat vârstei de 18 ani sau nu ştiu.atunci când sunt izgoniţi tinerii cu deficienţe din orfelinate.va trebui să-şi găsească ceva de muncă pentru a se întreţine, dar constrângerile şi prejudecăţile sociale îi vor da cu şutul de la bun început.

    RăspundețiȘtergere
  32. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  33. hmmm...mă poate condamna cineva pentru asta?
    m-am ascuns eu în spatele unor sentimente mari, de ce nu aş face-o şi în spatele unui personaj fictiv?

    hugs.

    RăspundețiȘtergere
  34. Ultimul vers are ceva aparte... Luarea capului si plansul le pot asemana cu durerea ce macina osul din jurul gandului ce il tii inchis intr-o colivie.. iar cand este prea tarziu sa-i dai drumul sa zboare, osul te macina din ce in ce mai tare si face sufletul sa dispara...

    cred ca am aberat, dar asta cred eu referitor la ultimul vers

    RăspundețiȘtergere
  35. "și mă limitez la mușcatul buzelor în zilele lui septembrie."
    me too.

    RăspundețiȘtergere
  36. Cel mai mult acum pe blog, imi place melodia. Ai gusturi bune la muzica:> Si textul de mai sus are in substrat niste sentimente sincere:)... Dupa cate mi-am dat eu seama:D

    RăspundețiȘtergere
  37. Ultima parte e un fel de cutremur Efo5...

    :)Nu mai am cuvinte...cred că e primul text pe care l-am citit cu lacrimi în ochi...

    RăspundețiȘtergere
  38. i do it all the time :).nu numai in septembrie.

    RăspundețiȘtergere
  39. cuprinzi bine esenţa. frumos, frumos, frumos

    RăspundețiȘtergere