îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

luni, 5 iulie 2010

Nicăieri


   ”Hotel Zgomot” - aici stăteam.

Nimeni n-auzea și nici nu vedeau

ca mine răsăritul,

din fire de iarbă...

îmi vedeau doar firele de barbă 

atingâng nimicul.

sunt un nostalgic penibil

atins de foame

dar care în continuare

consumă din sticlă vin. 

Cel mai ușor e să spui te iubesc,

când nu îl simți,

și ruginești nopțile-n ploaie

ca să devii orb, 

și un dependent 

de apă,

care să-ți spele gândurile,

apoi să ți le înmoaie,

și tot cu ele, genunchii.

Ia spune-mi...

Unde nu e nimeni? 



Ți-am scris doar o parte din negrul meu. 


         Aveam să îmi plâng de milă singur la un cocktail rece la o terasă aflată la periferia orașului.

Sunt un veșnic client al stelelor.”


Mi-am pierdut stilul poeziei. (nu că aș fi scris eu așa ceva vreodată).








5 comentarii:

  1. dac-aş aduna petele negre,
    nicio noapte n-ar mai fi stăpână
    peste întunericul conştiinţei mele...
    Unde nu e Nimeni, Mihai? interesantă întrebarea ta!
    anna

    RăspundețiȘtergere
  2. unde nu e nimeni? asta e o curiozitate triviala si care e defapt o intrebare retorica.
    daca fizic nu e nimeni intr-un spatiu anume , considerand multitudinea de oameni si de moduri de a gandi care exista , mental sau emotional peste tot exista o identitate si aici deja se transcende dimensiunea plicticoasa si liniara a spatiului caci emotiv ne intindem cu identitatea in timp
    "sunt un vesnic client al stelelor"
    asta chiar mi-a placut

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc. Chiar te cred în stare după ce am citit mai mutle comentarii de ale tale, să îți dai seama de consonantica versurilor și nu de mesaj. mesajul nu îl pricepe oricine. de obicei el este pricepul prost. foarte prost chiar.

    RăspundețiȘtergere
  4. CONTINUĂ ASA ...E OK BRAVO...ASA IMI PLACE ..IMI PLACE MULT...

    RăspundețiȘtergere
  5. bravoooooooooooooo..imi place mult asa

    RăspundețiȘtergere