îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

duminică, 16 mai 2010

fior de seară


să-ți citesc un verset din biblie?

sau să-ți recit o poezie eminesciană? 

întinde-te pe pat, ușor, să-ți sărut tălpile

și mai vedem ce facem după... 





16 comentarii:

  1. Fiorii curg.. si da, :) este frumos felul in care insiri cuvintele. Imi place sfarsitul ambiguu si mai ales felul in care ma faci sa ma intreb oare ce va urma..

    RăspundețiȘtergere
  2. ah,fiecare atingere e un fior...

    RăspundețiȘtergere
  3. După ce-mi vei atinge tălpile
    te vei mira că pietrele au colţuri
    că drumurile sunt prea lungi
    şi clipele nesfârşit de puţine
    pentru ceea ce va urma!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dupa...va pierdeti in noapte, ramane de vazut daca noaptea va adaposteste.

    RăspundețiȘtergere
  5. Este o intreaga poveste aici, foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  6. Uite cum ai lasat finalul deschis si toti care trec pe aici isi spun finalul povesti. Fiecare isi alege finalul pe care si-l doreste.

    RăspundețiȘtergere
  7. am intrat pe blogul tau doar pentru ca sunt nervoasa si vroiam sa gasesc un calm...l-am gasit:)

    RăspundețiȘtergere
  8. nimic special, alta idila care se va face nevazuta in negura timpului, parca ar fi epitaful notiunii de amor

    RăspundețiȘtergere
  9. hey. nu mă gândeam că vei ajunge atât de departe cu cititul. e de ceva vreme asta scrisă. și mersi că m-ai lăudat. aș vrea să fac parte dintr-o definiție într-o zi.

    RăspundețiȘtergere
  10. intr-o masura sau alta toti vrem treaba asta, apropo - lauda mea nu e gratuita. Ca eu sa te laud sigur e ceva pe merit...si o fac rar ce-i drept

    RăspundețiȘtergere