Luate-ar dracu, drace,
și mizeria să te mănânce,
și viermi împuțiți să ai în torace,
și-n ochi infipte, sute de ace.
În canalizare să te storci,
și sa dai cu parfum în urmă,
miroși a cadavru,
după mine să nu te mai întorci,
după mine va fi veșnic,
ceață și brumă.
Topor înfipt în strămoșii tăi
și moarte ți-aș scrie din trecut,
ca să nu ai în prezent,
nimic de futut.
asta chiar e ceva...diferit..wow.. :)
RăspundețiȘtergereEu nu sunt de aceeasi parere. Nu stiu exact ce se gaseste la suprafata cuvintelor tale, dar banuiesc de unde se nasc.
RăspundețiȘtergereCând spun drac, mă gândesc la moarte. tot ei îi doresc moartea. (pare absurd morții să-i doresc moarte, - și nu fiindcă e limba română prea limitată, nu, nu din cauza asta - ci din cauza faptului că eu mă limitez la un moment dat, în care, simt, pur și simplu, că nu pot scrie sentimentul meu intens, în cuvinte).
RăspundețiȘtergerePoeziile se referă la moarte, pe care o detest. Nu cred în Dumnezeu. dar în moarte da. și recunosc (chiar dacă mulți nu o fac): Mi-e frică de ea. mi-e frică de moarte mai mult decât orice. dar sunt momente în care nu mă gândesc la ea. Asta nu înseamnă că sunt ținut în frâu de căcatul ăsta, numit moarte. Nu, mereu am mers pâna la limita ei, când aproape am simțit-o. și mi-am spus: asta e moartea, nu e de bine, ok, o las mai ușor.
nu sunt ciudat. dar dacă aș putea, m-aș răzbuna pe moarte. și chiar dacă nimeni nu a făcut-o până acum, o voi face eu, fiindcă pot. pot să fiu orice. mă transform eu în moarte, și mă lupt cu ea. (de aici a venit și chestia cu Primăvara care se luptă cu celelalte surori ale ei, din același sentiment. de putere. de luptă. de inconștient, că oricum, nu voi învinge.
sau poate că da...
un alt mod de a vedea viata...
RăspundețiȘtergereîmi place la nebunie sfârşitul.geniaaaal!
RăspundețiȘtergereasta'mi place la nebunie .tare de tot
RăspundețiȘtergere