Unghii false stau ascunse după veioză. siclam. tu dormi, iar în chiloți, învelită de covorul alb numit de noi peste noapte ”cearceaf”.
-Stai aici, mă întorc! (oricum știu că nu m-a auzit).
Mi-am aprins o țigare ieftină, din pachetul împrumutat acum ceva vreme de la tata - un bărbos nesuferit plin de aroganță, și-mi spuneam: ”să nu cumva să-mi acroșeze fumul și de astă dată plămânii. iar o să am dureri”. Oamenii din stradă se uitau la mine ca la ultimul fumător. dar nu-mi păsa că sunt în pula goală. așa sunt eu. dimineața uit unele lucruri. dar știu sigur ce nu uit: să fumez.
Mi-am tras o pereche de chiloți pe mine, iar tu dormi în continuare. Sub același covor alb, ce peste noapte îl numit ”cearceaf”. Arunc țigările pe masă, și încep să desenez. iar e o dimineață în care uit să mă duc la liceu. iar desenez copaci care merg (și, nu se duc la școală). Ce bine e de copaci. nu fumează, nu se duc la școală. Dar tot nu aș vrea să fiu un copac.
Sau... dacă stau bine să mă gândesc... nu, clar, nu vreau să fiu un copac, în loc de păr, să mi se ducă-n vânt decât crengile (poate pline de furnici și alte arătării).
-Mai dormi?
Da, încă doarmeai când am făcut duș. Iar când te-ai trezit ai început să înjuri că oglinda de la baie e aburită.
-Da domne, am făcut duș, care e problema? Mă doare pe mine în cur că nu te poți machia tu!
Iar m-am retrast pentru câteva ore, în colțul meu de liniște. De fapt, în colțul ăla e șifonierul. iar m-am băgat în el. și am ascultat ce fredonai tu, și ce mai ziceau proștii ăia de vecini, că iar n-am plătit întreținerea luna asta. iar e o dimineață din aia ciudată.
-Mi-ai făcut și mie cafea?
-Da fă-ți singură! Și oricum, a ta iese mereu mai bună.
Ne-am aprins amândoi câte o țigare și ne priveam. ea nu fuma, dar fuma în dimineața asta. e o dimineață ciudată. am vorbit despre cum ne-am îmbătat azi-noapte. eu m-am îmbatat. că ea nu bea, decât cafea, ceai și apă. cum i-am recitat poezii. (probabil că d-asta s-a îmbătat). cum am dormit amândoi îmbrățișați. cu radio-ul aprins. și cum era să luăm foc, de la țigările mele, uitate prin cameră. (toată camera a devenit peste noapte o scrumieră).
nu părea deloc adormită. știam că dormise bine. zâmbetul o dădea de gol. (ea nu zâmbea, dar așa-mi plăcea mie să cred. că ea zâmbește).
Verdele ochilor i s-a aprins imediat ce soarele (oh, nu, din nou soarele) începea să intre-n bucătărie.
-Te iubesc!
-Și eu!
Diferite personajele si aici ma refer la caracteru' pe care l-ai afisat.
RăspundețiȘtergereAsta a fost urata :)) Nu exista o lume a teatrului . Nici eu nu am fost pasionata la inceput , dar pe parcurs a inceput sa-mi placa. Dar repet nu sunt eu profesionista , sunt inca la liceu , inca mai am multe de invatat , daca iti doresti sa pui in scena ceva citeste diferite piese sau nu stiu studiaza pentru ca nu sunt eu in stare sa iti zic ce sa faci . Oricum mie imi place ce scri , dar ar fi mai ok pentru o carte. Parerea mea. Si imi pare rau daca te-a deranjat raspunsul meu.
RăspundețiȘtergereinca o poveste care se termina frumos (^_^)
RăspundețiȘtergere"-Te iubesc !
RăspundețiȘtergere-Si eu."
Mi-ai amintit de dimineti in care biroul meu este acoperit de creme, farduri si alte minunatii. Oglinda e si ea aburita, perfect aburita, perfect in starea in care ne putem desena sentimentele pe ea, iar camera, peste noapte camera se transforma intr-o chitara in care batem ritmul cu degetele si impartim acelasi sarut despre care aud uneori "mi-a uscat gatul".
Sa ai o zi frumoasa, Mihai !
mă bucur că ți-ai putut aduce aminte de o dimineață (poate normală, dar fiecare dimineață în sinea sa, e cu totul specială).
RăspundețiȘtergereaș putea să scriu la nesfârșit despre diminețile din capul meu, pe care le-am trăit, sau pe care doar mi le imaginez că le-aș fi trăit.
la mine toate diminețile au un farmec, toate sunt ciudate și lipsite de cafea.
Foarte frumos! Imi place modul cum ai creionat personajele! Defapt... textul e extraordinar.
RăspundețiȘtergerem-a mişcat teribil de mult dimineaţa asta a ta, se suprapune perfect peste atâtea dimineţi din visele mele. ai dreptate, dimineţile în general îs speciale rău. poate pentru că sunt orizontul dintre noapte, când nimeni nu se ascunde dar nu se vede nimic, şi zi, când toţi se ascund şi tot nu vedem nimic. cred că după o dimineaţă ca asta, cei doi ar fi văzut multe..
RăspundețiȘtergere‘-Mi-ai făcut și mie cafea?
-Da fă-ți singură! Și oricum, a ta iese mereu mai bună.’
oricum, capac peste toate, fiecare frază descrie ceva mega fain. e incredibil cum ai ilustrat totu aşa bine.
Foarte frumoasa dimineata, adolescentina si probabil partial reala.
RăspundețiȘtergere