24 mai.

          Diminețile dispar, toate cu surâs de ploaie, în al meu culoar al tăcerii, pe unde trec vrăjitoare și cavaleri ai morții. tot ei îmi sting felinarul ieftin, cumpărat din obor, acum ceva săptămâni. și tot ei îmi șoptesc noaptea, când nu dorm, că m-au distrus, că mi-au luat tot.

          Și așa e, fiecare om își creează propria iluzie despre el. Pâine de jale și vin roșu, aruncat din balcon, spre voi. tuturor. celor ce fără de atingere, mă priviți. 

                        Fiindcă eu iar m-am îmbătat, și am ieșit în pula goală afară. scuzați-mă!