îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

vineri, 27 februarie 2009

Ceva-uri

Un ce?
O rază de speranță de care mă agăț?
O mare promisiune de a unui amic, uitată?
Un sertar prin de gânduri și amintiri?
Un portret pe care nu-l voi uita niciodată?
Un pictor care îmi e prieten și a uitat de mine?
O spiță ruptă la bicicletă?
Un sărut rece lăsat acum un an?
O inimă ce încă bate?
Un colier de neuitat făcut manual?
O diplomă luată pe nedrept?
O voce lăsată moștenire de la tata?
O coardă ruptă la chitară?
Nu mă mulțumesc cu doar atât. Vreau mai mult...
Vreau un pământ rece și sumbru în permanentă
sub mine, un zmeu pe care să îl înalț - atât
de sus încât până și tu să îl poți vedea -, un
fluture eliberat dintr-un borcan, un curcubeu
în culori alb-negru, un zâmbet natural,
un miracol, un alt soldat alături de mine,
o privirea blândă din partea ta, o venă dilatată
de la prea mult scris, multe cărți terminate,
multe coperți tocite, multe ore pierdute
în edit-ul pozelor, o floare la mine în cameră,
un ceas care să arate cu adevărat ora,
un telefon la care chiar să pot vorbi,
o mână pe obraz, o dulce voce să mă facă să îmi
trezească amintiri și la care cu adevărat să pot
plânge, asta îmi mai doresc...

4 comentarii:

  1. demi imi place prea mult :|
    demna de un hug
    >:D< .

    RăspundețiȘtergere
  2. Scrii superb, Mihai! Nu te lasa niciodata de talentul asta ascuns pe care-l ai! Bafta in continuare.

    RăspundețiȘtergere