Frig total

         Îmi ștergeam mucii pe geamul spitalului, lăsându-i spre admirația trecătorilor, pierduți în ploaie.  W.C.-urile miroseau a fete nespălate ce purtau tampoane ieftine și a băieți ce-și ejaculau hormonii pe pereți, capace și absolut orice. Asistentele zgorneau șobolanii din întunecatul colț unde stăteau doctorii, care încercau a prepare diferite substanțe pe care le adăugau apoi în seringi și ni le băgau nouă în venă. Ușa dărâmată de la intrarea salonului 6 septic scârțâia ori de câte ori intra curentul rece pe coridoarele lungi și jegoase. Acolo mă găseam eu. salonul 6 septic. plin de gândaci, viermi și încă o dată, de muci. Eram întins într-un pat, fără cearceaf sau saltea, învelit doar cu o pătura mistică imaginară, pe care o vedeau doar infirmierele. 

-Mi-e frig!

-Nu vezi că ești învelit?

-Nu!

-Eh!

         V-am spus eu. 

Oameni de toate felurile erau în salonul ăla. De toate națiile, vârstele, religiile. Eram însă numai băieți. Alții erau bărbați. Dar tot băieți erau și ei când se scremeau noaptea de mama focului că mor de frig. Nimeni nu mai era bărbat.

Geamurile trepidau, ori de câte ori îmi lăsam mucii pe ei. Ploaia cădea. Cădea până și până în jumătatea salonului. 

Doris (prietenul meu de cameră) mi-a spus că spitalul ăsta e bântuit, de toți oamenii ce au murit aici și s-au prefăcut în draci, stafii și alte neamuri d-ale fantomelor. 

Și așa era. Noaptea, când se închidea curentul în tot spitalul, nu lipseau zgomote ciudate și urlete asurzitoare. aveam impresia că ce e mai rău aici găseam. și așa a fost. Priza s-a ars, ușa s-a deschis în timpul nopții de 300 de ori (și nu putea fi din cauza vântului, era prea exagerat), clanța se apăsa singură când te apropiai de ea și mulți pași se auzeau plimbându-se prin cameră. (iar eu știam că toți se îndreaptă către mucii mei de la fereastră).