Te-ai regăsit în tăcerea mea, din astă noapte
și în gri-ul meu ce vribrează
scurgere putredă ce mă sufocă
te rog, încetează.
Nu mă răni, măcar astăzi,
miros a alcool stătut,
remarcă-mi privirea obosită,
obosită, de la prea mult băut.
Vreau să urlu, către tine, viațo,
dar nu pot, n-am putere
vreau să fiu un canibal, din nou,
unul, plin de mistere.
Și îmi închid ochii pe vecie,
ne vom întâlni, la bătrânețe
într-un sac numit cosciug,
eu cu tine, adică eu singur.
Hei .. uneori nu tre sa fi singur.. respira, inca traiesti :)
RăspundețiȘtergereba ce sa zic...esti prost de puti si in scarnavenia pe care a-i postat-o ne arati ca te si droghezi.Flavius
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere