îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

joi, 27 august 2009

O simt aproape...

Imi amintesc si acum cum ma strangea in brate azi, mai de dupa-amiaza, la un recital de pian a lui Denis Ivanov. Ii simteam mainile catifelate in jurul abdomenului. Ma cuprindeau. Iar pe mine ma cuprindeau fiorii...
Acum? Acum stau la biroul meu. Cu mana dreapta tin stiloul iar cu cealalta strang cat pot de tare o castana. E visinie. E tare. Si ma inspira.
Toate lucrurile de la ea ma inspira... inca ii simt parfumul de dupa gat. Mi-o imaginez. Mereu e frumoasa. In realitate e chiar fermecatoare. Iar in toate gandurile mele ea parca e perfecta.
Dar nimeni nu poate fi perfect. La fel cum nici dragostea nu e perfecta. Decat atunci cand moare. Atunci apreciezi cel mai mult lucrul asta, si il crezi perfect. Dar el nu e.
In fiecare dimineata, pun pariu, ca fiecare se gandeste la ceva. Eu, in fiecare dimineata ma gandesc la acelasi lucru:
Ma iubeste? Pentru mine e un mister.
A iubi are mai multe intelesuri...
A iubi o persoana pe care doar o placi...
A iubi o persoana pe care nu o doar placi ci si o apreciezi.
Pentru mine... e foarte greu de explicat.
Inca nu o iubesc. Dar imi place sa cred ca o fac. Imi place sa cred ca si ea are acelasi sentiment.
Imi place de ea. Poate foarte mult.
O apreciez. Poate mai mult decat trebuie.
Stau langa ea. Poate chiar exagerat de mult.
Vorbesc cu ea. Cateodata despre subiecte tabuu.
Si in continuare vreau sa ii demonstrez cat de mult inseamna pentru mine.
De ce? In fiecare seara, ii ador parfumul, saruturile, atingerile, parul, buzele, zambetul, mainile, gandurile, si ochii.

Oare exista ură?

Si ti-e sete de sange. Ti-e sete de mine. Ma urasti. Vrei sa ma omori. Iti strangi pumnul de fiecare data cand iti ridici privirea. Vrei sa ma transformi in haos. In iad. Vrei sa ma omori. Te las, esti libera, doar un metru ne desoarte. Te uiti in jos, si-ti amintesti unele lucruri. Si in continuare vrei sa ma omori. Buzele-ti framantate, tot plangi, si nu inteleg de ce.
Ai sange-n ochi. Ai lacrimi cu sudoare. Afisezi un zambet. Totul doare.
-Blestemata fie vara cand te-am cunoscut! Inceput-ai tu sa urli...
-Eu nu regret nimic! ’ti soptesc cu glasul tocit.
Pe caldaramul uscat si plin de praf, tu te-ai asezat. Te-am privit. Ti-am citit aceeasi ura, tremurand. Si tu tremuri, si se simte. Tu negi asta. Negi orice in momentul de fata. Te minti ca e doar un vis. Te minti ca nu ai amintiri. Si nici parcul in care acum nu exista. Nici sunetele frunzelor nu le auzi. Nici eu nu sunt real. Totul pare un final de vis...
Si ghici ce e? un nou inceput de viata.

Tu...

Esti ca un amurg, ca un rasarit
Esti ca un apus, ca o ploaie
Privirea ta de ganduri mi s-a lipit
Si mai am multe de scris pe aceasta foaie.

Ai niste ochi atat de frumosi...
Esti frumoasa si doar atat...
P obrajii tai matasosi
Un deget de-al meu te-ar mangaia tarat.

Vocea ta, suava si lina,
Esti prea frumoasa, ca o felina.
Parul tau inroscat...
Buzele-s-ti s-au muscat...

Ti-as turna un pahar de vina pe a ta piele
Apoi, te-as saruta, si ne-am uita la stele,
A-si savura acel vin rosu aprins...
De pe-al tau abdomen, aproape stins.

A-si sta cu tine, a-si sta mereu.
A-si sta sub soare... mi-e greu.
A-si sta oriunde, doar cu tine.
Ti-as sta-n suflet, ma ai pe mine.

Sa ne plimbam, pe campii desarte
Sa mergem, ma-is doua ceasuri pan-la noapte.
A-si merge departe
Te-as lua pe tine si-inc-o carte.
A-m merg-n vant
Apoi sa ne-asezam pe un negru pamant...
L-ai colora tu, iubita mea.
Da-mi un sarut, sa creasca-o lalea.
Strange-ma-n brate si iarba o sa fie,
Stai cu mine, in ani, de acum pan’ la o mie.
Sa stau cu tine sub umbra unui copac apus...
Ar fi perfect, nimic nu mai am de spus.

decat...

Patricia... te-astept in nopti tacute,
dar acestea se dovedesc prea multe...
Si-asa se duse visatorul cufruntea-ntristata...
Si-astepta... pe-o marmura stelata.

Draga mea...



Am fost cu tine...




în mii de culori te-am desenat

de fiecare dată când m-ai privit,

și niciodată nu am uitat

tu cât de mult m-ai iubit... 


călare pe-un aer invizibil

am fost cu tine peste tot

și-n totdeauna invincibil

și-n totdeauna, un aer mort...


mi-aduc aminte că te uitai la mine

și eu îți zâmbeam fără de rost

și-ntotdeauna am fost cu tine

întotdeauna, peste tot. 


______________________


iubirea


nimeni nu te-ascultă

și nimeni nu te-ndeamnă

sufletu-ți sare-scaldă

într-o apă perfect caldă.


iubirea ca un abis

din inimă să-ți fure

mereu un paradis

și mereu gânduri nepure.


iubuirea te-ndeamnă

iubirea ti-o alegi

viața nu ți-e o scamă

și doar pentru ea, doar pentru ea trăiești.


camuflat printre blocuri

zilnic încercând s-o întâlnești

și vapoare negre vin în docuri

și tu niciodată nu greșești. 


______________________


ești în mâna mea, și te-a ating

te țin în palmă, și-ți suflu ușor

te uiți la mine, iar eu te sting

flacăra, o flacără de dor. 


fiindcă mă simt singur și gol

și parcă tu, îmi ești departe.

în fiecare noapte, dar în fiecare noapte mă scol

și mă uit la poza ta, dintr-o carte.


tu mereu mă privești, iar eu mereu te privesc,

pozele de-abia ce ne mai unesc,

și-un scris în care mai apare un 

                Te iubesc. 

Te-astept

Te-astept pe-o banca pustie,
Te-astept si nu apari.
Te-astept pe o banca pustie,
Te-astept, tu vi, dar-mi dispari.

E taziu in noapte,
Banca-i prafuita.
Aud ale tale soapte,
Luna-i parca adormita...
Tu nu apari... rasul-ti-e departe.

Doar o secunda

Si universul mi se pare mic...
Si te vreau langa mine.
Sa te sarut, doar un pic...
Sa mai stau o secunda cu tine.

Sa te tin de mana, ochii sa ti-i privesc.
Sa-ti simt parfumul de pe a ta piele,
Si cu mana dreapta, parul sa ti-l zdrobesc,
Sa-ti dau liniste, incredere si toate cele...
Sa te mai tin in brate, asta-mi mai doresc...
Doar o secunda. Stai! Te iubesc!

duminică, 16 august 2009

Parfumul ei


Si vreau sa ii simt parfumul imbietor indiferent de ora, stare, chef sau vreme. Vreau sa ma bucur de mirosul trandafirilor proaspeti infloriti. Vreau sa ma bucur de ea. Chiar daca nu e de acord. O vreau langa mine. Asta imi dicteaza inima. Imi ascult inima, lipsit de prejudecati. Nu am retineri. Nu incerc sa fiu mirobolant, incerc sa ma atasez de ea. Iar ea? Se distanteaza usor-usor ca un fluture, ca un fulger ce atinge pamantul apoi se inalta catre cer. Degajand multe ingrijorari. Vreau sa fie o ploaie. Vreau sa stiu cand vine, si cand pleaca. Nu avem nimic in comun, chiar nimic. Si nici nu vreau sa am. O vreau. O am decat in vise. In vise e asa cum vreau ea. E complicat. E foarte complicat. Eu? Adorm in fiecare noapte cu ea in gand. Ea? De ea nu stiu nimic. Doar... eu ma regasesc in ochii ei. Nu o vreau doar ca sa imi creez iluzii. Vreau sa o iubesc. Sa ii creez un sentiment ciudat in stomac. Si nu reusesc. O ador. Nu am scuze. Vreau sa ii tatuez pe piept „Te iubesc”. Nu am stilou. Nu imi gasesc cuvinte. Parca nu a-si stie sa scriu. Ma simt gol. Lumina parca nici nu m-ar atinge. Ii reaud pasii la fiecare minut. Pasii grabiti, specifici ei. Vreau sa stau cu ea de la rasarit pana la apus. Sa fiu cu ea. Sa ne bronzam sau sa ne ninga pe sprancene. Sa ne udam, sa tremuram. Sa vorbim, despre orice. Vocea ei m-ar incalzi si m-ar racori in orice situatie.Toate astea, le vreau cu ea. Langa parfumul ei.

Mihai. Nu am lasat sa se manifeste tot ceea ce am tinut in mine.

sâmbătă, 15 august 2009

Ninge-n vara mea.


Stau. stau și încă savurez dulcele gust al ei. încă îl am în sânge. încă îi simt parfumul. un parfum rătacit printre hainele mele. nu dorm. nu vreau să dorm. vreau însă să o visez. o voi face cu ochii deschiși. roșcatul îi nuanța părul. verdele îi colora ochii. aud. aud încă respirația ei pe umărul meu. încă mă trec fiori. fiori reci. rece. rece-i era mâna. mâna ce-mi atingea uâor fruntea, obrazul apoi gâtul. o sărutam. mă săruta. o îmbrățișam. mă strângea strâns în brațe. eram cald. și îi tot repetam asta. (dar nu știu de ce). cald era și ceaiul. caldă era și camera unde stăteam. stăteam întinși. o priveam. mă privea. era serioasă. mă prefăceam și eu serios. apoi? apoi zâmbea...
părea totul de ceară în jurul nostru. toate păreau că se topesc. simțeam că mă topeam și eu ușor. ușor îmi atingea abdomenul. ușor îi șopteam: Ești ciudată. Ești ciudată rău. De aia îmi place de tine. nimic nu conta. contau doar contrastul pielii noastre. al ochilor. și al buzelor. i-aș fi dăruit inima. cred că deja i-am dăruit-o. sufletul meu greu o accepta. de ce? fiindcă era anormal de frumoasă, de inteligentă și de sensibilă. o vreau. o vreau chiar acum. lângă mine. să o sărut. să îi simt parfumul pe-viu. să îi strâng buzele între dinți. să o mușc. să ne atingem. să rămânem fără aer. să-și încălzească pielea rece pe mine. eu? eu doar un simplu băiat care... care o place. pe ea. ea? ea se regăsește în sufletul meu. ascunsă adânc. departe de orice. o dezgrop decât de rare ori. când plouă. atunci vom răci împreună.

Mihai. Iubesc tot ce e al tău.

marți, 11 august 2009

Inocenta timpului


Mi se descheie siretul. Ma aplec. Mi-l leg strans. Pasesc. Imi tarasc adidasii prin praf. E liniste. Ma aud doar pe mine. Ma gandesc. Ii aud ecoul. Ii vad umbra langa mine. Ajung acasa. Urc cateva trepte. Ma chinui sa incui usa. Tremur. Hanoracul meu inca miroase a parfumul ei. Il simt. Il ador. Nu vreau sa mi-l dau jos. Ma bucur de el. Miros si a bere. Imi clatesc ochii. Iau sapunul. Imi frec mainile aspre. Incerc sa ma trezesc. Sunt beat. M-a imbatat cu alcoolul ei. Cu vorbele ei. Cu privirea ei sclipitoare. Ma simt tulburat. O vises cu ochii deschisi. Cant la chitara. Nu am cantat niciodata atat de frumos. Parca m-ar auzi. Si totusi, o simt langa mine. E seara. E destul tarziu. Imi e frig. O vreau aproape. Vreau sa o strang in brate. Sa beau un ceai cald cu ea. Sa ma uit in ochii ei ca prostul. Ea sa rada. Vreau sa o strang de mana. Sa o zgarii. Sa o musc. Sa o iubesc. Sa ii soptesc vorbe. Sa o alint. Iar ea sa imi raspunda cu saruturi scurte. Sa faca sa imi dispara norii. Sa faca se mi se miste perdelele. Sa faca sa imi lase lumina in camera goala, sumbra si intunecata. Sa ma bucur de ea. Timpul. Timpul nu imi permite. Sa ne frigem amandoi cu ceaiul. Un ceai dulce. Dulce. Facut de ea. Ea. O dulceata. Sa stea langa mine pe parchetul rece. Sa imi incalzeasca pielea cu atingerile ei. Sa o gadil. Sa fluieram. Sa ne jucam. Sa copilarim. Sa imi ghiceasca visele. Sa vorbim. Sa ma linisteasca. Sa o chem:
-Patricia… mai fa un ceai.
Iar ea? Ea sa-mi zambeasca. Sa o sarut. Sa faca sa-mi dispara ceata. Sa o rupa in fasii mici. Nu vreau maine. Nu vreau nimic maine.  

Mihai. Vreau azi.

joi, 6 august 2009

Iar azi a plouat.


       Vin de la o bere cu băieții.  sunt destul de conștient să îmi dau seama că va începe o ploaie macabră. Peste 5 minute, ploaia se ivește. alerg. arunc din mers o țigare neterminată. simt stropii. stropii de ploaie ce se ivesc pe umarul meu. tricoul-mi roșu. la fel și fața. si nu se trage de la bere. ci de la răcoare ce se lasă ușor ușor. iar ea? răcoarea, se face simțită după fiecare pas. se întunecă.

      O sun. îi spun că plouă. (ploua chiar foarte tare). eu? eu mă rog de ea să vină. ea? ea vine. vine? vine și ploaia odată cu ea. ea? ea nu mai zâmbea când am întâlnit-o. îi era frig. probabil mai frig decât un câine ce stătuse toată ziua în apă. ea? a zâmbit. de ce? nu știu. mi-am aruncat hanoracul vișiniu-închis în spre ea. i l-am întins. i l-am oferit. l-a acceptat. 

-De când așteptam eu o ploaie din asta...

Iar ea? ea continua să zâmbească. probabil nu îi mai era rece. mie nu îmi era. și chiar dacă mi-ar fi fost nu a-și arătat. eu? eu mă încălzeam din vorbele ei. ea? ea se încăzea datorită hanoracului meu aproape ud. aproape fleașcă. eu? eu zâmbeam la ea. eram bucuros. mă plimbam prin ploaie. și nu mă plimbam cu oricine. mă plimbam cu ea. ea? ea însemna foarte mult pentru mine. mai ales în acel moment de răcoare.

-Uite, vezi, e răcoare, nu mai e zăpușeală. E perfect!

ea? ea se uita cu o privire drăguță, firavă și neînsemnată la mine și parcă rostea în gândul ei:

-Mă, dar plouă!

eu? eu continuam să merg. pe o linie aproape de gheață. nu aveam umbrelă, dar nici nu îmi trebuia. ea? ea arăta așa hidos în hanoracul meu. gluga îi acoperea părul roșcat, ochii verzi-căprui, zâmbetul acela, de care nu poți să nu te îndrăgostești. pășeam din băltoacă în băltoacă. o țineam strâns de mână. o mai sărutam din când în când. îmi plăcea să vorbesc cu ea. ploaia se oprise, dar în continuare era rece. rece-mi era și mâna. mâna ei? simțeam cum se încălzește din secundă în secundă. eu? eu continuam să o sărut. și țin minte că mi-a spus:

-Puți a bere.

Mihai. Mai vreau o ploaie. 

Cuvinte greu exprimate

O cautam. O cautam si uitasem ca sunt chiar langa ea. Ba chiar ma tinea de mana. Eu nu o vedeam. Parca era invaluita intr-o ceata intunecata si groasa. Tot ce auzeam era zambetul ei. Ma simteam ca intr-un vis. Eu ma plimbam cu degetele pe gatul ei parfumat iar ea isi plimba palma pe abdomenul meu… Eram pe o banca. Si tot ce imi aduc aminte este ca… era frumoasa. Parca niciodata nu am vazut-o atat de frumoasa. Parea ireala. Si totusi, ea era langa mine. Vantu-mi auducea parfumul ei pe la nari… Seara-mi aducea zambetul ei aproape de mine… iar luna-mi aducea buzele ei la buzele mele. Ma simteam indragostit. Exact la fel ma simt si acum… Parca mi se scurge in sange o dragoste pasiva si adanca de care ei… Ei nu i-ar pasa… Eu? Eu a-s putea sta o zi intreaga sa-i spun ce simt pentru ea… atat de multe vreau sa-i spun, incat pana si paienjenii s-ar plictisi sa-si agate firele de mine. Eu? Mie nu mi-ar fi indeajuns un intreg vocabular frantuzesc ca sa ii demonstrez ce simt. Eu? Categoric a-si avea nevoie de cuvinte supra-omenesti, de explicatii si de multe altele.

Mihai. Inca nu-mi gasesc cuvintele.

miercuri, 5 august 2009

Inceput de august



Inceput de august. Si da, au gust bun buzele ei. Un gust dulce dupa o prima sarutare suava. Eram la cinema. Era liniste. Admiram si ne amuzam la un film de dragoste despre un tip ce se indragosteste de doua tipe. Eu? Eu ma gandeam... Ma jucam cu degetele ei. Ma uitam plin de entuziasm la un film ce era aproape pe sfarsite. Am sarutat-o. Mi-am dat seama ca o iubesc. Si chiar nu stiam cum sa ii zic. O priveam, ma privea. Eu zambeam, ea radea. Radea mereu... Si avea o expresie... Nu aveai cum sa nu te indragostesti de ea, doar daca o priveai. Fara sa iti spuna nimic, macar.
Apoi... m-am intins si am intrebat-o daca pot sa o sarut. Zambea amutit. De parca ar fi acceptat. Atunci? Atunci, am stat un pic, timp de cateva secunde, m-am gandit, si mi-am zis: Daca nu o fac acum, nu voi avea alta ocazie. Si da. Am sarutato. Eu? Eu ma gandeam ca va intoarce privirea in alta parte si m-ar fi lasat cu buzele incruntate. Dar ea? Ea zambea si se uita fix la mine. Eu? Imi mai amintesc urmatorul lucru: Am mers pe un bulevard incins si am cautat o banca unde puteam vorbi. Si da, am gasit o banca, la umbra, pe acelasi bulevard agitat, pe la 19:30... Era destul de cald... Si in continuare ea radea, ori de cate ori o priveam. Am vorbit, am discutat. Apoi iar am sarutat-o. Nu puteam rezista. Si cred ca nimeni nu ar fi putut rezista. Avea un aer mistic. Ca atunci cand joci poker si risti absolut totul pe cartea decisiva. Ceva in genul am riscat si eu, si cred ca a meritat. De ce? Fiindca ea zambea. Nu vorbea. Lasa totul sa se inteleaga. Parca ii puteam citi gandurile. Ea oricum le stia foarte bine pe ale mele. Imi lasam gandurile sa curga... din interior, in exterior. Dar nu stiu de ce. Asta numai in prezenta ei. Ba eram prea deschis, ba ma inchideam in mine... Nu stiam ce se intampla cu mine. Parca ma patrundea incontinuu o ceata macabra. Ii adresam cuvinte dulci... macar asta faceam. Privirea-mi era vaga. Nu aratam asta. Nu vroiam sa ma simt singur de data asta. Simteam in aer dragostea. Simteam, aratam, si nu stiu daca intelegea. O alintam, simteam cum doua degete terminate cu niste unghii ingrijite se plimbau dealungul gatului meu.
O seara cu vant s-a lasat apoi. I-am zis ca imi plac mult ochii ei verzi-caprui si parul ei roscat, in briza vantului acesta rece. O tineam de mana. Vroiam sa o iau un brate. Nu stiu de ce nu am facut-o. Probabil ca nu eram sigur pe mine. Dar totusi am admirat-o tot drumul in spre casa. Mintea imi spunea sa ma opresc dupa fiecare pas si sa o sarut. Iar eu? Am mi-am promis ca data viitoare. Mi-am promis ca ma schimb. Mi-am promis ca nu voi mai irosi nici un astfel de moment. Voi incerca sa ma bucur de fiecare secunda petrecuta cu ea. Iar ea? Ea zambea. Iar eu? Eu in continuarea vorbeam despre filozofiile mele. Despre Laura, si cat imi e dor de vorbele ei. Iar ea? Ea zambea. De parca mi-ar fi spus; Amandurora ne e dor de vorbele dulci ale Laurei. Iar eu? Da, am zambit si eu atunci. Parca un glont mi-ar fi intrat in mana. Nu vroiam sa ii dau drumul Patriciei. Admiram luna plina pe drum, si o strangeam din ce in ce mai tare. Iar ea? Ea zambea. Probabil era in toiul fericirii sau probabil era amagita. Probabil era surprinsa sau probabil credea cu totul altceva. Eu stiam ce vreau sa creada. Vreau sa creada ca o iubesc.

Mihai. Patricia, te iubesc!

luni, 3 august 2009

Oare?


Ti-ar place sa fim izolati pe o insula? O insula pustie. Asa din senin. Fara mancare. Fara apa. Doar noi doi. Eu cu tine. Tu cu mine. Umbra mea, sa fie langa a ta. Privirea mea, aproape de tine. Iar atingerea mea, mereu simtita pe obrajii tai rujeoli. Mereu sa iti dau parul din ochii tai senzuali.
Sa stam intr-o primavara rece, amandoi, tinandu-ne de mana, pe plaja, prinvid apusul, apoi adormind pe umarul meu, sa te trezesc la rasarit. Sa iti trezesc zambetul. Simturile. Sa iti trezesc parfumul. Sa te trezesc in soapta. Si tu sa dormi in continuare. Si sa fiu nevoit sa te sarut.
Apoi vei deschide ochii. Culoarea lor se va aprinde intr-un verde-caprui sensibil...
Ma vei lua iar de mana. Ma voi juca cu inelul tau, cu parul tau, cu mana ta. Te voi privi. Ma vei privi. Iti voi sopti:
-Te iubesc!
Apoi voi urla, departe de tine:
-TE IUBESC!
-Apoi a-si veni, si ti-as da un sarut. Un sarut cald.

Mihai. Pe ce insula am zis ca sunt?

De ce am ales ploaia




Vin din ploaie. Vin dintr-un tramvai plouat. Fara umbrela. Dansand printre balti. (si chiar imi doresc sa fi fost cu mine, sa fi dansat amandoi). Dar chiar imi place pe ploaie. Poti merge cu limba scoasa, fiindca nimeni nu are timp sa se uite la tine. Nimeni nu opreste din drum sa te intrebe directia anumitelor strazi. Auzi doar ploaia. Te auzi doar pe tine. Iar in gand, eu o auzeam doar pe ea, cum imi rostea:
-Ai ochii verzi...
Probabil ii am si acum, si tu nu ii poti observa. Pacat. Te vroiam langa mine, pe ploaie. Ti-am promis asta. Nu voi uita.
Dar momentan...Sunt ud. Scriu. Nimic nu ma poate impedica. Nici macar picaturile ce mi se scurg pe foaie, de pe mana mea dreapta tremurata. Beau. Beau dintr-un ceai cald. Caldura, de asta am nevoie dupa o asemenea ploaie rece. Rece si imprevizibila. Imprevizibila ca viata. Viata? Viata e o ploaie? Da, te asigur! De ce? Inca nu sunt destul de inteligent ca sa iti raspund, doar ca...
Poti duce o viata plouata.

Mihai. In fiecare zi imi imaginez ca ploua.

duminică, 2 august 2009

Sunt nebun


Ma barbieresc. Aud voci. Sunt beat. Ma tai. Peretii se strang in stanga, in dreapta, in fata si in spatele meu. Imi dau palme. Apa mi se pare uda. Ud mi se pare si prosopul pe care ma sterg. Sunt rosu. Tremur. Simt fiori reci prin tot corpul.
-Ce vrei?
-Ce crezi ca vreau? Am venit sa iti spun ceva.
-Ce? Cine esti?
Si in acelasi timp o soapta urla in urechea dreapta: -asculta-l!
-Spune-mi, ce doresti?
-Vroiam sa te ...
Si in acest timp oglinda din fata se transforma intr-o sticla lucioasa, transparenta, si in milioane de cioburi.
Oare visez? Delirez?
Si in acelasi timp o soapta urla in urechea dreapta: -asculta-l!
-Te ascult!
-Ma cunosti?
-Nu!
-Te sperii?
-Nu!
-Trec la subiect?
-Da!
Cada din stanga mea dispare, cu tot cu apa din ea, in urma ei nu ramane decat un colt plin de gandaci. Apoi reapare.
Si in acelasi timp o soapta urla in urechea dreapta: -asculta-l!
-Spune, in numele Lui Dumnezeu!
-Vezi? Ai rostit Dumnezeu, fara sa aibe vre-un amestec in asta...
-Si?
-Ti-ai dovedit singur ca iti scapi din minti. Si iti e frica. Simt.
-Nu ai cum sa simti ceva ce e al meu.
-Simt orice. Iti simt bomboanele la care te gandesti acum, iti simt mersul, umbra, respiratia, privirea, reactiile, absolut totul.
-Cum naiba?
-Vezi? Ai rostit numele Rau, fara sa aibe vre-un amestec in asta...
-Si?
-Si daca l-ai tot rostit, ma voi prezenta...
-Te ascult.
-Sunt doar un simplu cavaler negru ce te asteapta. Aminteste-ti. Eu nu exist. Daca vei crede, ne vom intalni.
Transpirat, aproape lesinat. Imi pun mana la ochi, mi-i frec, dau din cap in speranta de a ma trezi... Nimic extraordinar. Totul e normal. Decat o cana sparta. Intre cioburi sta ascunsa o foaie.
O iau. E impachetata. O desfac. Citesc cu voce tare:
-Critica-te singur!

Mihai. Sunt nebun?(intamplare neintamplata!)

Ca si cand iti poti inchipui


Si eu care credeam ca nu imi poate citi gandurile...
Ea? Ea avea o mireasma de trandafiri proaspeti infloriti. Avea pletele parului roscat in vantul acebru ce batea din fata. Ochii caprui si mici, aproape negrii. Trenul se vedea in zare. Mergea pe linie. Ma tinea strans de mana, atat de strans incat parca nu vroia a-mi da drumul. Si eu o tineam la fel de strans, incat sa nu o apuce pe o alta ruta...
Eu care incercam sa ii transmit sentimentele mele prin gesturi, prin atingeri, prin propozitii, ea ca aproape imi ghicea gandurile, si nu spunea asta, ci doar lasa de inteles. Si stii ce imi placea? Zambea mereu. Nu stiu de ce. Si chiar imi placea, fiindca eram sigur ca stie la ce ma gandesc.
Si cu toate astea, eu asteptam ploaia. Una infernala. Sa o fi putut asculta doar si doar pe ea. Ploaia, care m-ar fi trezit din amorteala pe care o aveam, ca dupa un dus rece. Sa se fi lasat cu o tacere absurda, si sa ii pot da parul dupa ureche si apoi sa ii soptesc:
-Te iubesc, fraiero!
Si in fine, nu am ajuns decat sa ii zic Noapte buna.
Sa fi putut sta sub umbra unui cires apus, departe de lume, departe de tot. Sa o tin strans in brate. Sa fi simtit ceva in suflet. Sa fi simtit o senzatie, ca acum, cand imi imaginez toate astea.

Mihai. Si lampa nu ma mai lasa a scrie.

sâmbătă, 1 august 2009

Probabil...

Si eu imi doream atat de mult sa o tin de mana... Eram pe o banca. Pe un bulevard incins. Norii parca taceau. Totul se linistea, doar atunci cand o ascultam eu. O priveam in ochi cu priviri scurte. Ii zambeam. Ii dadeam atentie la tot ce zice. Am apropiat-o usor de mine, de parca a-si fi spart acel zid de beton aspru ce ne despartea...
Incercam sa o tin de mana, dar zadarnic. Arunca cu bulgari de foc in mine. Ii raspundeam cu priviri acide. Si totusi...

Mihai. Poate. nu știu.