Dacă vrei să mă iei, ia-mă acum
diavole nu te mai ascunde
ia-mă cu tot cu țigări, fum și scrum.
îți arăți colții,
păienjeni ies din tine,
tunete și fulgere
toate către mine.
metrou închis, senzații tari
senzații moi, nouri albe,
poleite de cleștar.
albe foi, nerăscolite,
manuscrise, de-ale lui Iisus,
toate scumpe și prăfuite.
animale moarte pe câmp,
de zile bune secerate
de tine, Diavole, tălâmb.
Sunt aici. privește-mă
căci mie nu mi-e frică de tine,
ia spune, ce-ai de zis, uimește-mă.
aleea-i strâmbă și-ntunecată
roșu stins, de sânge, s-a dus,
sufletul, cu el, cu el s-a dus,
odată...
amprente moarte mi-ai lăsat
pe piept și pe țigare
și-un gus amar pe buze
crede-mă nu l-am uitat.
Diavole ce n-aintezi spre abisul negru-cenușiu,
în zarea suburbiei,
în spre eternul timpuriu.
nu te-am uitat.
Frumoasa si asta, dar trebuie sa o verifici ca ai mancat niste litere pe ici pe colo, am citit pana aici si se pare ca am ce citi, unele chiar sunt frumoase
RăspundețiȘtergere