Despre un ”el”

Își sapă mormântul

cu un miez de pâine în mână

își aruncă pământul

în a sa colivie de plastic germană. 

Cu degetele parcă sfărâmate

și îngerul păzitor îi e mort

poate plin de aciditate

uitat de realitate

și punând după re diez un acord.

Zâmbea, cu chipul obosit

aruncat în spre soare

probabil mult prea irosit

și crede-mă,

că totul îl doare. 

Realitate ruptă

viitor transformat în trecut

trecutu-i fu o luptă,

viitorul îi e deja tăcut,

abătut.