Când tu mori...

Îmi place de tine când dormi,

și te-ntinzi fără noimă...

îmi place de tine când 

în sfârșit te trezești cu greu,

și-mi place, că-mi zâmbești,

în orice dimineață, tu zâmbești mereu.

Îmi plac lucrurie spuse de tine

dimineața, fără cafea în sânge,

le spui cu glasul pierdut

și tot dimineața 

sufletu-ți moare,

și-ți plânge. 

Îmi place de tine când

mă atingi și mă zgâri...

pe frunte și pe șolduri,

când cu greu te ridici,

și la adidași, când pleci,

îți faci zeci de noduri.

Mă sufoci mereu

cu un parfum seducător,

și radio-ul cântă...

zbieră-ntr-un sărac difuzor.

Petale de trandafir pe jos,

de azi-noapte...

lumânări stinse,

stine în mii de șoapte...