noaptea

E frig, e întuneric, e ceață și mi-e somn

stau, fumez, în noaptea asta nu dorm

pianul se aude iar din sufragerie

mama recită, în miez de noapte, 

e o noapte tristă, și în aer e melancolie.

Tu, în pijama roz, ești întinsă pe covor

de cam 2 ore dormi, iar mie mi s-a cam făcut dor,

în brațe nu vrei să te strâng, 

azi nu ți-am luat flori,

azi am stat în colț plângând,

și nu ne-am mai comportat ca niște actori.

până și luna din cer se zărește,

iar mama tot nu se oprește

își cântă romanța obosită

obosită, și mult prea tristă

tristă și adormită.

tulbure

Iar tu?

Nu, nu se poate, iar ești tu.

De ce te uiți așa la mine? știu, iar sunt mort de drogat, și încerc să mă trezesc. dar nu pot. am băut și ceva bere. e chiar imposibil. am ochii mai verzi ca verdele. și am sângele mai roșu ca flacăra. am sufletul mai stins decât crezi tu. sunt un cretin ce se izbește de tine zilnic, și căruia îi place absolut tot. păcat că nu mai am viață, vlagă și nici bani.

După câteva ziduri de betoane, te privesc, și încerc să-ți spun ce n-am avut până acum curajul să-ți zic:

-Tu ești mai tânără, mai frumoasă și mult mai în viață decât mine. Ai un păr roșcat unic. De ce mă iubești? De ce stai cu mine, să stau cu tine și apoi să mă rănești? De ce ai încercat să fugi de mine și eu te-am ținut? Dar eu de ce nu mai am viață? Iar dacă tu mi-ai secat-o, tot de la tine o aștept înapoi. 

scrisoare verticală

Păi și ia zi... ai nevoie de ceva? chiloți? țigări? gogoși? (știu că ție îți plăceau gogoșile simple și cu mult zahăr pudră deasupra). 

orice.

îți trimit în înger cu un pachețel.

țigări,

chiloți

și gogoși.

și dacă nu-mi răspunde îngerul, trimit un drac, că d-ăștia am destui. 

Știu că la înmormântare, sora ta nu a venit, s-a dus să pescuiască. A zis că asta i-ai spus tu să facă dacă vei muri. (ciudat). ea chiar s-a dus la pescuit. Am sunat-o aseară și încă era tristă. (și totuși a trecut un an). 

Mama ta e bine, am mai trecut eu pe la dânsa. Iar tatăl tău, s-a dat pe baston, îl chinuie durerea de spate. (sau poate îl apasă ceva pe inimă - important e că e bine). Sper că și tu ești bine. 

De care țigări să-ți iau? 

Dar chiloți?

Gogoși știu. -  simple și cu mult zahăr pudră deasupra -

Mai am și eu câteva săptămâni și vin. Deja mă dor toate alea. Azi iar am vomitat. Și mai nou a-nceput să-mi curgă ceva sânge din nas. (ciudat și asta). 

Au început să-mi crape mâinile. Florile au început să se ofilească atunci când le strâng la piept...

 

În 14 săptămâni cred că vin personal să-ți aduc chiloții, țigările și gogoșile simple cu mult zahăr pudră deasupra. 

Trebuia să fie tâmplar

Robotița i-a făcut

o scleroplastie,

l-a șters cu hârtie igienică,

apoi l-a trimis pe idiot

înapoi la periferie,

ținându-l câțiva metrii în șuturi

perfect concentrice.

 

pacientul, se sprijinea de un zid,

înfipt cu curul într-o antenă parabolică

încercând să scrie o poieză, cu mult acid,

ieșind doar un desen, dubios, fără prea mare logică.

 

amețit de alcool, stimulat de androgene,

curgea, aievea și ținea în mâna stângă ala sale desene...

 

era priapic și se rușina cu asta,

era și schizoid, dar d-abia a scăpat de ochelari,

mai bine era și el robot,

format dintr-un circuit,

poate ajungea chiar tâmplar,

cum își dorea,

nu să vândă, mort de beat, în stații, halva.

 

Cuvinte: Robotiță, scleroplastie, hârtie igienică, poieză, periferi, idiot, concentric, parabolic, zid, androgenic, circuit, aievea, curgătoare, halva, schizoid, priapic.

Despre un ”el”

Își sapă mormântul

cu un miez de pâine în mână

își aruncă pământul

în a sa colivie de plastic germană. 

Cu degetele parcă sfărâmate

și îngerul păzitor îi e mort

poate plin de aciditate

uitat de realitate

și punând după re diez un acord.

Zâmbea, cu chipul obosit

aruncat în spre soare

probabil mult prea irosit

și crede-mă,

că totul îl doare. 

Realitate ruptă

viitor transformat în trecut

trecutu-i fu o luptă,

viitorul îi e deja tăcut,

abătut. 

Să fim mai buni

Auzi, tată:

-Ce te dermină pe tine să rămâi în viață?

-Durerea fiule...

-De ce tocmai durerea?

-Durerea - pentru că sacrificându-mă, te salvez pe tine.

-Dar eu tată? mă voi sacrifica pentru cineva?

-Asta depinde numai de tine... 

Diavole

Dacă vrei să mă iei, ia-mă acum

diavole nu te mai ascunde

ia-mă cu tot cu țigări, fum și scrum.

îți arăți colții,

păienjeni ies din tine,

tunete și fulgere

toate către mine.

metrou închis, senzații tari

senzații moi, nouri albe,

poleite de cleștar.

albe foi, nerăscolite,

manuscrise, de-ale lui Iisus,

toate scumpe și  prăfuite.

animale moarte pe câmp,

de zile bune secerate

de tine, Diavole, tălâmb.

Sunt aici. privește-mă

căci mie nu mi-e frică de tine,

ia spune, ce-ai de zis, uimește-mă.

aleea-i strâmbă și-ntunecată

roșu stins, de sânge, s-a dus,

sufletul, cu el, cu el s-a dus, 

odată...

amprente moarte mi-ai lăsat

pe piept și pe țigare

și-un gus amar pe buze

crede-mă nu l-am uitat.

Diavole  ce n-aintezi spre abisul negru-cenușiu,

în zarea suburbiei,

în spre  eternul timpuriu.

nu te-am uitat. 

Doar eu pot

Eu să fiu apa,

tot eu să mă fac ploaie,

şi un izvor...

doar ca să guşti o picătură

din mine

şi tot ”eu” să-ţi curgă 

pe-al tau piept,

pandantivul să ţi-l înmoaie...

Târziu

Ia-mă de aici, din Montreal

şi du-mă-n Paris. Du-mă-n palate

peşteri sau dune. 

du-mă departe,

te rog, 

fă-mă să-mi las gândurile deoparte.

Fă-mi un ecuson de intrare

în a ta limbă franceză, cehă, sau rusă

şi lasă-mă să-ţi explorez parfumul de femeie,

femeie senzuală, cu ochi verzi

şi cu rochie roşie, de vânt supusă.

Fă-mă să ameţesc... cu un sărut,

cu gust de struguri,

lasă-mă te rog să te gust,

m-am săturat de sirop de muguri.

Ia-mă doar de mână

şi sunt fericit.

Dar acum... 

e mult prea târziu...

părul mi-a albit.

După front

-Au venit tancurile sovietice generale! Ce facem?

-N-avem ce să facem, ne aruncăm în luptă, ne zbatem, și murim pentru patrie. Fiindcă d-aia sunteți bărbați. Fiindcă tu d-aia ești bărbat! Măta te-a făcut să te țină la tâță toată viața, chiar dacă taică-tu era un alcoolic și nu îi asigura nimic. Dar uite că ai ajuns aici. Departe de măta, fractu și sorta. Vei fi victima rușilor, vei fi cadavrul națiunii, vei lupta, fiindcă ai sânge, vei gândi, fiindcă trebuie să o faci și pe asta, vei iubi, fiindcă deja supraviețuiești, și vei fi credincios că încă nu s-a tras un foc. Mă vei urî pe mine toată viața că-ți spun astea. Dezbracă-te, și fugi. Dacă asta vrei. Împușcă-te singur dacă vrei. Și vei muri ca un idiot, și trupul îți va fi uitat aici, departe de Zurich. De țâta lu măta și de coniacul lui tactu. Departe de curva de sorta și imbecilul de fractu. Plomba mătii de țăran. Treci în tranșeu și spune-le la idioții ăștia ce simți tu și trezește-i la realitate. Că nu avem venit aici 200 de oameni ca să ne pișăm pe noi de la 60-70 de tancuri. Tu știi că ăia sunt căcați pe ei? spune! știi? Nu au pic de curaj, și nici pic de rușine. Au numai pișat în toată turela aia, că vin tocmai de la Moscova. Și noi? Mâncăm pateuri și ne respectăm cu fasole câteodată, și n-avem pic de bărbăție în noi. Treci în razia mătii și convinge-i pe ăștia să treacă la luptă, imbecilule.

De ce?

Ne iubim? 

ne privim?

de ce plecăm?

există teamă?

ajutor?

moartea de ce ne cheamă?

de ne împușcăm

cu glonațe de stafide

acre, dulci, stârcite...

și-apoi iar plecăm?

timpul ne încurcă?

fugim?

hai să fugim...

și totuși moartea de ce ne găsește și ne cheamă?

mâncăm?

mâncăm ciocolată, să uităm de griji.

ne uităm unul la altul, și stă timpul în loc.

fugim ca să nu ne prindă timpul și nici moartea.

și totuși...

noi fugim.

degeaba.

Fațadă

Plec și vin

odată cu ploaia

soarele, de astă dată 

nu-mi va lumina calea,

nu mă lua cu tine

înspre necunoscut,  (editat)

lasă-mă aici,

aici, pierdut.

fă-ți tu bagajele, 

o să ne auzim, 

tot în această carte

îți voi trimite scrisori

eu, da, până ai să mori

și tot în ele,

îți voi săpa adânc în trup,

să-ți găsesc fericirea,

și-ți voi dărui ce n-ai...

        iubirea. 

Dialog

Stând la povești cu domnul Fintiș,

inimitabil moment,

Domnul Culcea, undeva-n stânga,

avea a spune un argument:

-Ți-aș băga un țăruș în inimă,

și-apoi ți-aș da un ricoșeu,

dar dacă aș face asta 

s-ar cutremura pân' la graniță,

câmpiile și dealurile

și-ar fi spaimă-n lume,

așa că te las să citești în continuare acel eseu.

Și veni replica:

-V-aș băga în pușcărie

și nu aș face nimic pentru d-voastră caritabil,

Domnule imitabil, care se strâmbă mereu.

Sunteți cam suprasolicitat,

și să vă spun ceva,

d-voastră nu vă lăsați niciodata, de nimeni, imitat.

poezie pe cuvinte date. (inimitabil, imitabil, imitat, ricoșeu, cutremur, graniță, țăruș, Fintiș, Culcea)

Din balcon...

Jaluzele trase... și plouă...

câteva țigări stinse într-un apartament jegos,

dar noi stăm pe balcon,

tu fericită, eu rupt de realitate și mânios,

beri... mai sunt două.

Îți dau un pupic, tu meriți

ai merita mai mult dar...

dar noi suntem cuminți

că doar e seară momentan...

te iubesc. e doar ceva spontan.

Nu pleca. stai cu mine măcar în astă noapte

nu mă băga în mormânt, nu pleca

eu zic vorbe goale doar, mai toarnă-mi un pahar cu lapte,

și ai grijă, în sufletul meu a nu aluneca. 

Lasă berile, sunt fără de folos,

ia-mă-n brațe, acum...

și spune-mi că e frig,

să mergem în al nostru apartament jegos,

cu tot, cu al tău parfum,

să scăpăm de balconul ăsta aprig. 

Când tu mori...

Îmi place de tine când dormi,

și te-ntinzi fără noimă...

îmi place de tine când 

în sfârșit te trezești cu greu,

și-mi place, că-mi zâmbești,

în orice dimineață, tu zâmbești mereu.

Îmi plac lucrurie spuse de tine

dimineața, fără cafea în sânge,

le spui cu glasul pierdut

și tot dimineața 

sufletu-ți moare,

și-ți plânge. 

Îmi place de tine când

mă atingi și mă zgâri...

pe frunte și pe șolduri,

când cu greu te ridici,

și la adidași, când pleci,

îți faci zeci de noduri.

Mă sufoci mereu

cu un parfum seducător,

și radio-ul cântă...

zbieră-ntr-un sărac difuzor.

Petale de trandafir pe jos,

de azi-noapte...

lumânări stinse,

stine în mii de șoapte...

Dragă Winchester

Fă-mă pe mine orb,
și uită-te tu la societate,
prefă-mă pe mine corb,
vreau să zbor - în eternitate.

Lăsă-ți grijile pe umerii mei,
mușcă din mărul ăsta verde și ai să vezi,
cum din două vise, vor fi trei...

iubește-ți muritorule trupul,
apă și sânge vor curge la sfârșit,
atunci când îți va seca scutul,
și nu vei mai fi iubit...

Aș...

Aș atinge Luna,

să știu eu ca am atins-o,

Aș linge mierea pe trupul tău, 

să știu eu că am lins-o,

Aș stinge lumânarea din astă-încăpere,

să știu eu că am stins-o,

Aș lua pătura asta albă s-o pun peste noi, 

să știu eu că am întins-o...

Ți-aș lua buzele și le-aș pune pe al meu trup,

Stins, negru, înfierbântat și de realitate rupt.

Ți-aș lua ochii 

și nu ți-aș da înapoi,

Ca să fiu cu tine m-aș preface într-un strigoi.

Aș lua lumina, 

că și-așa e chioară,

Ți-aș lua sufletul,

dar fără el,

al tău corp o să moară...

Mulțumită profei de engleză care m-a corectat! 

Nu aștept răspuns

Luna să strălucească în astă noapte,

A dezertat un prieten, cu un bilet, cu multe șoapte.

Gloanțele aici șuieră-n continuare,

Cele 7 Manuscrise nu mai au valoare,

Mi-e dor de tine și mi-e foame,

Cred că nu mai am scăpare.

Mi-e dor să-mi-tinzi gelu, pe-al meu păr uscat,

Mi-e dor de sânii tăi, așteaptă-mă,

             de urgie încă n-am scăpat.

Așteaptă-mi nepăsarea, sunt soldat,

              ce parcă lupt cu marea.

Lirismul îmi curge prin lacrimi de sânge...

Te iubesc...

                      și acasă voi ajunge.

poezie pe cuvinte date. (gelu, liric, manuscris, bilet, glonț, sâni, urgie.)

Dimineața

Sunt spulberat de tine

și de cafeaua ta tare,

iubește-mă în dimineața asta,

zahăr nu mai pune, că are.

Aruncă-mi stropul ala de dragoste,

într-o ceașcă, cât de cât mare.

Zâmbește-mi cu speranța

că și mâine trăim,

uită-mi greșelile,

noi pe toate le ocolim.

Atinge-mă,

așa cum vreau să fiu atins,

aprinde-mă,

și niciodată nu mă lăsa stins.

Hai să alergăm

prin bucătăria asta jegoasă,

dar mai întâi mă duc la un duș,

că părul a început să-mi miroasă.

Ieși pe balcon

și fumează-ți țigarea liniștită,

maică-ta a plecat la muncă,

miroase a parfum,

deci să nu stai pitită.

Adu-mi prosoape multe,

că azi plâng cu sânge,

și știu de ce,

ceva mă strânge și mă străpunge.

rânduri

Dă perdeaua într-o singură parte

lasă lumina să-mi curgă pe masă

să-mi citească rândurile din astă carte

de care nici măcar nu-mi pasă.

Nu te uita așa la mine cu ochii tăi verzi,

îți fut una de nu te vezi, 

trage draperia aia tâmpită,

că dracului, nu-i zidită.

Ia banii ăștia, și dute, ia-mi de băut,

ia și niște lumânări,

că la noapte e program de futut.

Scrisoare rece

Ești reglată cu cheia franceză

și regulată de cheia sol.

facem sex în cișmigiu,

sau la vama pe faleză,

uităm de tot

și n-avem nici un dor.

gramatica din liceu ne-a omorât ,

hai pune-ți pe deget inelul de la mine,

tu trăiești, nu e un vis urât,

și eu trăiesc, în amurg, doar cu tine.

ești roșie ca bățul unui mop

uitat în stradă la soare.

iubirea-i ca o topită ceară ce n-are dop

și se scurge pe-o icoană...

                             Semnat Mihai,

                                              scris după gratii de la răcoare.

poezie pe cuvinte date. (cheia fanceză, cheia sol, sex, gramatică, mop, iubire, vis, stradă, ceară, amurg, inel, icoană.)