Am fost educat să plec capul la momentul potrivit. am învățat că în fața unui public trebuie să țin un discurs corect. știu de la cei bătrâni că până și glasul îmi e un concert de sunete moarte. am descoperit că ceea ce naște în versuri sfârșește în proză.
Mă aflu într-o pădure ce foșnește aiurea. Nu pot decât să-mi duc mâna la ochi și să scriu orb:
depărtare, diavol, dezbrăcată.
"departare , diavol , dezbracata ."
RăspundețiȘtergerefrumos ma...
ai grija de tine :p
>:D<
''uncover our heads and reveal our souls''
RăspundețiȘtergereDe multe ori am comparat femeia cu diavolul "Ce mai vrei de la mine , diavoleee?". Nu am ascultat cu ea fosnete, dar a fost publicul meu, desi deseori am vorbit incorect. Dupa 10 ore de cursuri continuu, nu pot decat sa-ti scriu de ce anume mi-a adus aminte diavolul din orbirea ta. Ma bucur ca scri mai des. Imi iei locul, eu nu mai am timp.
RăspundețiȘtergereFrumos.
RăspundețiȘtergereşi eu mă bucur că scrii mai des.
RăspundețiȘtergereasta off topic.
cât despre versuri versus proză, întotdeauna mi s-a părut că proza e drăguţă până într-un punct.în proză, nu îţi poţi permite multe luxuri, sensurile rar se despart de denotativ.sau poate sunt eu superficială.
am însă o mare predispoziţie pentru proză.îmi place să citesc proză, e fascinant.
poemul însă te rupe de realitate.
asta când te declari suprarealist, aşa ca mine.
eu nu prea le am cu sensurile astea ciudate...
RăspundețiȘtergerece înseamna suprarealist? atunci când rupi pe cineva de realitate? așa se explică? (eu credeam că tot ceea ce se scrie și e bun nu are explicație, și cred că mă gândesc bine).
Prietene, eşti dat dracu.
RăspundețiȘtergere"Eu mă duc mereu pe câmp și mă relaxez de unul singur (încă nu am găsit persoanele compatibile să-mi țină de urât)."
RăspundețiȘtergereeu nu am mers pe camp,dar le privesc(stele) de oriunde am ocazia. si nici eu nu am gasit persoane sa mi tina de urat.
iraţional, inconştient, imposibil.
RăspundețiȘtergereDracu' e-ntotdeauna de bine!:)
RăspundețiȘtergeresimplă curiozitate.porţi ochelari?
RăspundețiȘtergere:))) trebuie să port, dar nu port cu dioptrii de 0.25 cu 0.75, dar spre dejamăgirea mea, nu îi iau la școală, sau stau cu ei la ochi. rar mi pun la ochi când scriu sau citesc.
RăspundețiȘtergeremai scrie ceva, Mihai.
RăspundețiȘtergerevreau să citesc ceva scris de tine.hai!orice.
nu pot să scriu nimic acum. nu întotdeauna sunt în stare să scriu.
RăspundețiȘtergeresunt ca un pom,care creste spre cer si cere lumină...sunt ca un peste pe uscat ce se zbate fara apă ,sunt ca o pasare captivă cu aripile frinte ..sunt ca un copil ce tinjeste după joacă dar nu poate iesi din casă ..sunt un adult maturce anii trec in vint...si uit de unde am plecat , dar nu uit ..pentru ce.....zilele trec in zbor si timpul fuge si noptile la fel....de ce oare...?
RăspundețiȘtergereas vrea un inger sa fiu sa zbor..si sa ascult..sa cred si sa sper...că tot ce este frumos si curat......e si adevarat. as vrea ca un popă sa domnesc,sa ascult si sa iubesc, sa impart bucurie si caldura sa tin copii in brate sa-mi sarut lumina ochilor mei dimineata ....batrinilor miina sa le-o sarutsi sai miingii pe parul cărunt
RăspundețiȘtergeremai scrie cevaaaaaaa...imi place sa citesc mihai....hai ....că se poate si mai vreii .. esti obosit???? stiuuu....stiu cum este tatii.....bravo..te felicit ...eee uite ca am ajuns sa citesc si eu scris de tine ....eu sunt un riulet pe linga fluviul ce se revarsa cu putere in albia marii macinată de vinturii si corăbiile vremii......
RăspundețiȘtergereurechea ochilor pe care-i port lipiţi de suflet,te simte vibrând în ţipăt.
RăspundețiȘtergere