19

       Da știu, știu sigur cum voi muri, voi da drumul la gazele aragazului în bucătărie și-mi invit un prieten la o țigare și cafea. Ne vom feri amândoi conștientul de ce poate gândi subconștientul.

               Momentan aștept ora 20.45. Să cadă florile și să plouă, atât aștept în noaptea asta. Iar ca idee, neinterpretabilă, vreau să spun că există 2 cercuri: cel în care mă învârt și cel pe care-l ocolesc. Dar pe cel pe care-l ocolesc, oricât de idiot aș fi, tot mă simt atras de el. Mă învârt fără să vreau în exteriorul cercului pe care l-am ocolit ieri. Mă voi învârti ceva timp de acum încolo. 

              Biblioteca m-a tâmpit. Ilogic, aștept să bag mâinile-ntr-o priză și să beau cafea cu paiul. Logic vorbind, nu mă aștept la nimic. 

               Ne îmbrăcăm în coperți transparente, roșii sau albastre, ne punem un fes în cap și ieșim în ploaie, urlăm, apoi ne-ntindem în pat, goi și înveliți până la brâu, așteptând unul de la altul povestea unui vis erotic.

                Am mâncat un piure și m-am mințit singur că avea și un cremvuști. Mi-am băgat mâna în buzunar, am scos telefonul și nici urmă de mesaj de la tine. Prezența ta sclipește doar pe display și în nopțile când mă uit în oglindă.