31 (îmi place cifra asta)

 

            Cresc. și odată cu timpul începi să-ți dezvălui sentimentele din ce în ce mai rar, de frică să pari prea matur. eu nu vreau să fiu matur. eu vreau să fiu copil. (când eram copil, ce ciudat, vroiam să fiu mare). 

             Mergeam pe mijlocul străzii. era trecut de târziu. ”Nu îmi este frică de mașini” - e singurul lucru pe care mi-l repetam. eram conștient că la ora aia nu trece nici o mașină. adică. stai. eu îmi calculez mișcările? mi-am spus că nu o să fac asta niciodată asta. mi-am spus doar că o să cresc și vreau să fiu o aberație miraculoasă. nu să-mi las tot felul de substanțe d-astea stelare să-mi curgă prin vene (ca de exemplu cum e perfuzia). nu-mi gândeam astfel viața. 

             Vreau să cred că ce am visat azi-noapte, se va împlini, și îmi va schimba total viața. (mai puțin ultimul scenariu al visului meu unde ia foc o casă după strada mea.)

                                                                De-aș fi o coală, te-aș lăsa să mă completezi.

30

Mi-am amintit de sejurul meu prin mintile muritorilor, de aseara, cand stateam si le povesteam asta la doi oameni considerate femei, neparsive de data asta. Aseara doar am inchis ochii si am dormit, fara telefoane, sau alte nebuneli.
Mi-am amintit de sejurul meu prin mintile oamenilor ciudati. mult mai ciudati ca mine. A fost un sejur placut, aflarea raspunsurilor la intrebarile mecanice pe care ni le punem zilnice.
Aseara recunosc ca mi-am aprins un Kent si l-am lasat sa se fumeze singur, doar de dragul de a-l privi. - Multumesc Gabi ptr. sfat. Era relaxant, mult prea relaxant pentru mine, dar a meritat, nu e ziua in care sa cedez, nu astazi.

25

 

                Știu, e ultima oară când încerc să-ți șoptesc că te iubesc și nu-mi reușește. 

                                        Sper să beau cafea mâine dimineață și să nu-mi aduc aminte de nimic. Cafeaua e bună în exces. Sper să nu fiu închis la zoo din cauza ei într-o zi. Da, într-o zi voi ceda. dar nu astazi. 

20

           

               Am fost educat să plec capul la momentul potrivit. am învățat că în fața unui public trebuie să țin un discurs corect. știu de la cei bătrâni că până și glasul îmi e un concert de sunete moarte. am descoperit că ceea ce naște în versuri sfârșește în proză. 

              Mă aflu într-o pădure ce foșnește aiurea. Nu pot decât să-mi duc mâna la ochi și să scriu orb:

        depărtare, diavol, dezbrăcată. 

19

       Da știu, știu sigur cum voi muri, voi da drumul la gazele aragazului în bucătărie și-mi invit un prieten la o țigare și cafea. Ne vom feri amândoi conștientul de ce poate gândi subconștientul.

               Momentan aștept ora 20.45. Să cadă florile și să plouă, atât aștept în noaptea asta. Iar ca idee, neinterpretabilă, vreau să spun că există 2 cercuri: cel în care mă învârt și cel pe care-l ocolesc. Dar pe cel pe care-l ocolesc, oricât de idiot aș fi, tot mă simt atras de el. Mă învârt fără să vreau în exteriorul cercului pe care l-am ocolit ieri. Mă voi învârti ceva timp de acum încolo. 

              Biblioteca m-a tâmpit. Ilogic, aștept să bag mâinile-ntr-o priză și să beau cafea cu paiul. Logic vorbind, nu mă aștept la nimic. 

               Ne îmbrăcăm în coperți transparente, roșii sau albastre, ne punem un fes în cap și ieșim în ploaie, urlăm, apoi ne-ntindem în pat, goi și înveliți până la brâu, așteptând unul de la altul povestea unui vis erotic.

                Am mâncat un piure și m-am mințit singur că avea și un cremvuști. Mi-am băgat mâna în buzunar, am scos telefonul și nici urmă de mesaj de la tine. Prezența ta sclipește doar pe display și în nopțile când mă uit în oglindă. 

18

                     

Șterge-ți buzele,

nu vreau să le văd roșii, 

și acum lasă-mă la treaba mea. trebuie să-ți recunosc ceva:

Sunt un hoț de stele. 

Dar acum, pentru tine, încerc ceva mult mai măreț.

Băiatul a murit în timp ce se îndrepta din nou spre cer,

își dorea să îi ofere fetei ceea ce ea visase dintotdeauna,

și era conștient că ceea ce făcea el nu a mai făcut nimeni niciodată.

băiatul a murit, într-o zi de 18

încercând să ajungă la cer și să aducă Luna.

Fata își dorea, și mereu visa, când dormea,

că atinge ridurile Lunii.

Băiatul știa asta, fiindcă mereu stătea într-un colț din

camera ei, ascuns după ceva perdele, pe care le trăgea ziua

și serveau pe post de batistă noaptea.

Băiatul nu a murit, într-o zi de 18,

ci doar a încercat să aducă Luna.

nu a reușit. din această cauză i-a murit tot trupul. 

Nu te mira de ce tu. 

În noaptea asta mi-am turnat cafea în cana de obicei obișnuită cu ceai.        

 Am plănuit tot cu un grup de tocilari.

 Am angajat niște îngeri care să aibe grijă de tine,

îmbrăcați în civili,

i-am plătit, dar i-am plătit scump...

 am bătut din ușă în ușă în căutarea mea disperată de liniște.

am nimerit fără să vreau, fix unde trebuia:

” Mi-e dor și mie ca ceilalți de-o vorbă...”

Mi-am dat jos paltonul negru cu ușor nuanțe de carouri pe el. L-am agățat în cuier, am așteptat să mi se poftească a intra.

Am intrat

și nu am mai putut ieși.

 

 

Timpul nu vindecă, ci distruge totul.