Cuvântul meu e obosit
în astă seară,
și ascult bătânt clopot aurit,
de-odinioară.
Borduri îi fâlfâie calea
în întunericul aproape sumbru...
Cuvântule, zbori, prinde aripi - ca un vultur
Nu lăsa asfaltul să te-n groape
Tu ai în litere inscriptată fericirea,
e încă seară, va fi noapte,
iar suvița libertății-n vânt îmi bate
Tu ești mufa nedreptății.
Din birou îți scriu,
Cuvântule, te vreau aproape viu.
(o înțelege doar cine poate)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu